Copilul chinuit.

Ai fost copilul chinuit,
Plangeai cu soarele in geam,
Nimeni nicicand nu te-a iubit,

Decat o floare de pe ram.

Palgeai cu chipul tau balai,
Si lacrimi iti curgeau navala,
In beciul negru te-nchinai,
Sa scapi la domnul sfant afara.

Erai copil, erai sarac,
Si nu stiai ce e iubirea,
Zacea-i batut in al tau tarc,
Visai in stele fericirea.

Erai fetita ce visai,
Sa fii o zana printre stele,
Cu ochii tai frumos fugeai,
S-ajungi la steaua ta prin ele.

Copile sfant, doar dumnezeu,
A tot privit numai spre tine,
Ursitul tau am fost doar eu,
Sa simti cum dragostea iti vine.

Si beciul iadului sa dus,
Si tu acum privesti lumina,
Din soarele ce este sus,
Ti-a inflorit in ohi gradina.

Caci e gradina raiului,
In care-acum tu esti printesa,
Adusa-n casa domnului,
Cu paine si din flori alesa.