Frumoasa Natinune.

O tara moare cand tradatorii o fura,
Si se hranesc din ea, hapsani cum sunt,
Cand stau la masa ei, sii pun calusu-n gura,

Sa ii ascunda, mandrul ei cuvat.

Ii fura portul, datina strabuna,
II fura painea sfanta de pe camp,
O duce-n iad, si o numesc nebuna,
Sa nu mai poata , sa revina-n timp.

Sunt tradatori, ce azi ne spurca neamul,
Si-s construiesc puterea pe ostasi,
Ei ne-nrobesc, si ne ascund aleanul,
Dar sunt spurcati, si cei mai mare lasi.

Dar noi suntem o mare natiune,
Si-avem onoare, dragoste, credinta,
Si nu lasam pe rug, sa arda-l nostru nume,
Sa nu ne mai traim, a noastra umilinta.

Avem pamantul stramosesc in noi,
Unde ostasii tarii isi gasesc mormantul,
Ei au luptat ca cei mai mari eroi,
Sa nu ne pierdem datina, cuvantul.

Sa ne unim toti fratii din carpati,
Sa facem azi coroane pentru tara,
Sa ne iubim, si sa fim impacati,
S-aducem, iar in noi, frumoasa primavara.