Cantecul copilului orfan.

Eu plang in lacrimi fara de cuvinte,
Mananc din lada de gunoi de-afara,
Si chipul meu luceste-n suferinte,
Cand ochii mei se-nneaca-n ploaie iara.

Copil sarac si fara de credinta,
Dar capul meu , mereu il tin plecat,
Il lacrimi plang, s-in marea umilinta,
Credinta n-am, dar duc al meu pacat.

Adorm in noapte, prin lazi de cartoane,
Si imi doresc, sa nu mai fiu sarac,
Nu am mancat, nicicand, di-un leu boboane,
Si lacrimile, nu pot sa le-mpac.

Traiesc in zdrente , si plin de paduchi,
Caci haine n-am , nici baie n-am facut,
Dar am o ruda, care-mi este unchi,
Si cand ma vede, trece surd si mut.

Un prieten am, dar este un biet caine,
Cu el ma joc, si dorm in miez de noapte,
Bucata mea, si coltul meu de paine,
Le-mpart cu el, sa-mi fie mai aproape.

Visez mereu, sa am si eu o mama,
La sanul ei, sa stiu ca ma alint,
Frumosul chip, o sa il pun in rama,
Si niciodata, nu-i ies din cuvant.