şi nu ai plânge ochii ce te-alină
lăsând un ciob de iad tu mă îndemni
în rai s-ajung la tine pe lumină.
De n-ai purta o vină pentru moarte
nu ţi-ai ascunde crucea-n raiul meu
de n-ai avea în inimă păcate
tu te-ai ascunde sus la Dumnezeu.
Ţi-ai săruta durerea ce suspină
mărturisind iubirea din alint
ca un pribeag te-ai duce spre lumină
să te ascunzi de cei ce iar te mint.
Când ai căzut să nu începi să gemi
să laşi durerea-n mirul ce te unge
să te opreşti în lacrimi să blestemi
că suferinţa-n suflet te ajunge.
Să te fereşti de pâinea cea amară
când simţi că foamea rupe alinarea
să nu rămâi cu sufletul afară
că în apus te strigă supărarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu