SOMNUL ZEILOR

Vânt turbat ce-aduci furtuna
răscolind deasupra norii
unde zeii fură luna
de se pierd în vis cocorii.

Se zvoneşte printre stele
că un zeu îşi bea nectarul
Poseidon se luptă-n ele
cu ispita şi pocalul.

Curge vinul în pahare
când furtuna le aduce
ploaia stelelor în mare
când spre somn luna se duce.

Tună cerul şi se-aprinde
fulgerul ce iar străbate
unde Afrodita-şi prinde
dragostea spre libertate.

Se desprind căzuţi din soare
diamante ce străpung
norii care plâng în zare
când pe chipul lor ajung.

Şi când vântul se opreşte
zeii cad pe rând în somn
steaua nopţii le zâmbeşte
şi încet pe lun-adorm.