SARUTUL DE AUR.

 

 
 Iubita mea ce mâine vii cu-al tău sărut la mine,
 te-aștept ca apa în pustiu să mă sărut cu tine,
 să simt doar adierea ta în floarea de pe ramuri,
 să te ating când tu coborî la mine între geamuri.
 
 Frumoasă ești în haina ta pictată-n curcubeu,
 frumoasă ești iubirea mea când te sărut doar eu,
 și lasă-te ca zâna mării ce cade peste valuri,
 când lași coroana ta de flori să curgă peste maluri.
 
 Sunt eu cu tine în poveste când toți copacii dorm,
 mă-mbat cu tine-așa de tare și cad mereu în somn,
 și tu îmi torni parfumul tău în stropi de rouă pură,
 ca floarea ce adie-n zbor adusă pe-a ta gură.
 
 Răsare soarele în zori pictat cu-a ta coroană,
 împodobit cu haina ta pe chipul de aramă,
 și aur lasă-n urma lui pictând stropii de rouă,
 petalele din haina ta încep încet să plouă.
 
 Ce dulce ești frumoasa mea când gura mea așteaptă,
 să pun pe tine stelele în cer la sfânta poartă,
 să îți zâmbesc în ochii tăi cu-al meu sărut ce-a die,
 hai vin-o-acum frumoasa mea cu luna în câmpie.
 
 Și părul tău pictat cu flori în ramuri de mătase,
 căzut în vântul de culori în zilele frumoase,
 și n-o să uit că tu exiști ca primăvara-n stele,
 și-o să te fur să mă iubesc cu tine între ele.

MURMUR DE INGER.

 

 
 
 
 
 Năframe de vise se-ascund pe alei
 când somnul le fură în marea din noapte,
 iubirea iar strigă la tine de-o vrei,
 și taina îți cântă iubirea în șoapte.
 
 Ce dulce e apa când rouă lucește,
 și râuri de flori se-ascund printre soare,
 când inima-mi spune că iar te iubește,
 cristale de perle ți-aduc alinare.
 
 Rubine de-aramă lucesc către lună,
 și lanțuri de stele își cheamă ursita,
 iubirea iar strigă pe nori în furtună,
 că marea de aur îi este iubita.
 
 Ascultă copacii cum murmura-n frunze,
 când vântul adie frumos printre ele,
 săruturi ce plâng așezate pe buze,
 te cheamă pe tine pe marea de stele.
 
 Și câmpuri de trestii se leagăn-agale,
 când luna se-ascunde în somn obosită,
 cărarea de nuferi ce curge în cale
 îți spune șoptit că iar ești iubită.
 
 Sunt îngeri cu aripi ce-ți dau alinare,
 și corul divin peste tine iar cântă.
 hai vino la mine petală de floare,
 căci îngerii vin și ne cheamă la nuntă.

TAINA DIAMANTULUI IUBIRII.

 

 
 Te-am furat din cetate și-am zburat peste ape,
 când ți-am arătat doar chipul tău din valuri,
 am valsat peste noapte cu iubirea ce poate
 să mai pună un strop peste maluri.
 
 Am întins către tine doar iubirea curată
 și în frunze de aur lin plutește,
 stropi din suflet vorbesc cum a fost doar odată,
 și în lacrimi de stele luna încă-ți vorbește.
 
 Ai căzut ca o floare pe un val călătoare,
 și odată cu mine ne-am iubit iar în cer,
 eu ți-am fost iar chemare ca un zâmbet de soare,
 și-a plouat cu iubire noaptea sfântă-n ețer.
 
 Nuferi lin iar plutesc pe castele de stele,
 ca o ploaie ce plânge-n cascadă,
 ca un suflet de înger ce curge prin ele,
 când buzele mele vin să te vadă.
 
 Lacrimi cad în parfum ca izvorul în taină,
 când sărutul te cheamă în visul ce plânge,
 și buzele mele te-mbrăca în haină,
 când iubire te cheamă și-n brațe te strânge.
 
 Dorul m-apasă și gândul mă fură,
 și-aramă din noapte mă duce la geam,
 iubirea mă strigă cu dragostea ei pură,
 că steaua din noapte odată eram.

LACRIMA ADEVARULUI.

 Doar trandafii vin să plângă iar în lacrimi,
 că și-au pierdut parfumul ce s-a ascuns în patimi,
 și plâng iar ochii tăi ce au pierdut iubirea,
 căci n-au văzut petala ce le-a adus orbirea.

 Sunt sânii tăi ce plâng ca două lacrimi pure,
 și au în fața lor polen dulce de mure,
 au diamante dulci căzute de pe buze,
 ca perlele din mare ascunse în meduze.

 Cascade de săruturi curg de pe valul mării,
 și lumânări se-aprind la poarta închinării,
 când cad cuvinte lin în vântul de afară,
 amurguri plâng ascunse pe strune de vioară.

 Ce dulce e iubirea când foamea o sărută,
 și trandafiri în lacrimi o cheamă iar la nuntă,
 când fuge ochii mei pe coapsa ta atinsă,
 atunci îmi dai sărutul cu gura ta întinsă.

 Și visul meu îl furi ca perna ta să fie,
 ca ploaia ce te spală spre tine când adie,
 când fulgi de păpădie se-nvart în valsul lor,
 atunci iubirea mea eu mă întind să mor.

 Și las pe tine semnul că te-am iubit odată,
 și ți-am străpuns iubirea prin ochii tăi de fată,
 Și am sădit în tine sămânța mea cea vie,
 și te-am lăsat să plângi frumoasă pe vecie.

POVESTEA IUBIRII.

 
 

 
 Pe sub castanii înfloriți treceam să te iubesc,
 cădeau prin frunze adormiți luceferi ce lucesc,
 și-n părul tău lin poposeau cu raze de lumină,
 te atingeam cu-al meu sărut frumoasa mea divină.
 
 Și-n visul frunzelor treceai cu părul tău de aur,
 când luna lin se ascundea în coarnele de taur,
 te căutam cu-al meu sărut, doar sânii să-i ating,
 când buzele dormeau pe el doream să te cuprind.
 
 Simțeam cum florile adorm și mirul lor ne unge,
 cum frunzele atinse-n somn în visul nopții fuge,
 la sânul meu ai adormit când lin castani-ți cântă,
 luceferii ne cheamă iar să fim cu ei la nuntă.
 
 Și poarta nopții s-a deschis sub norii de lumină,
 când stropi de stele cad pe ei spălând noaptea divină,
 atunci castanii se trezesc sub vraja de aramă,
 și vreau sub ei să te iubesc când coama lor ne cheamă.
 
 Se-aude iar cum vântul trece bătând pe la izvoare,
 și cum în haina lui cea rece se nasc boboci de floare,
 când gândul meu coboară iar la tine să îți spună,
 se-arată iar un răsărit lăsând noaptea s-apună.
 
 Și vinul nopții l-am băut cu tine sub castani,
 furat din cupa cerului în cumpăna de ani,
 și noaptea plânge iar în sete că vinul nu mai este,
 când luna fuge după soare s-aud a lui poveste.

DEZLEAGA-MI ADEVARUL.

 

 
 Dezleagă-mă iubire de ura din veșmânt,
 căci iar mă fură răul cu inimă lui rece,
 și vreau să fac cu tine astăzi legământ,
 să-l las să fug-afară și-n drumul lui să plece.
 
 Dezleagă-mi inima ce-o țin în colivie,
 și las-o liberă în drumul ei să zboare,
 că stropul care cade din apa ta cea vie,
 să cadă pe polenul din ochii ei de floare.
 
 Dezleagă-mi adevărul că strigă după tine,
 și fă-l al tău luceafăr sa-ți lumineze cerul,
 și lasă perla nopții să cadă peste mine,
 să-ți dau sărutul meu ce fură iar eterul.
 
 Dezleagă-mă pe mine să pot să te ating,
 căci te doresc nebun când inima așteaptă,
 și vreau în zborul meu cu tine să înving,
 doar universul sfânt și dragostea cea dreaptă.
 
 Dezleagă poarta ta căci cerul se închină,
 și lasă lacătul să cadă de pe ea,
 că vin acum la tine iubirea mea cea lînă,
 să mă iubesc cu tine pe cerul tău de stea.
 
 Și-n răsăritul care aduce dimineața,
 întind o rugăciune la sfântul tău altar,
 că roua de pe tine să-mi spele iară față,
 și voi veni la tine să te sărut eu iar.

DE CE?

 
 De ce plâng stelele când norii se adună?
 de ce plâng ochii tăi în lacrimi și-n furtună?
 de ce iubirea mea te-așteaptă iar în poartă?
 de ce lacul cu stele pe valul lui te poartă?
 
 Sunt zile ce se nasc cu îngerii în rouă,
 și-n răsărit de soare cu razele lui plouă,
 sunt diamante pure ce curg în ochii tăi,
 sunt eu iubirea ta ce strălucesc în ei.
 
 Sunt ape în cascade ce curg ca să te fure,
 sunt ochii tăi de aur ce stau ca două mure,
 ascunși în flori de nufăr ce joacă între maluri,
 ca un sărut divin ce curge printre valuri.
 
 Te vreau acum iubito la ușa din altar,
 când lumânări aprind să-ți dau iubirea-n dar,
 să te răpesc în visul din sfânta mea cetate,
 să-mi fii icoana mea în inimă ce-mi bate.
 
 De ce te-ating cu gura în răsărit de soare?
 de ce culeg săruturi din ochii tăi de floare?
 de ce plâng rozele când pierd petalele?
 de ce plâng apele când curg izvoarele?
 
 Aștept să-i spui iubirii azi ce te-a întrebat,
 chiar dacă noaptea curge și-n vise s-a lăsat,
 chiar dacă ești frumoasă și știi că te iubesc,
 chiar dacă fulgi de stele pe tine strălucesc.

SA NU TE-ASCUNZI.

 

 
 Să nu te-ascunzi în lacrimi ca luna după soare,
 să-mi lași privirea ta să-mi fie alinare,
 privesc la ochii tăi cum joacă în lumină,
 ascunde-mă în ei frumoasa mea divină.
 
 Să nu te-ascunzi de gura ce buzele ți-ating,
 căci vin cu-al meu sărut și-n vraja lui te prind,
 ca un luceafăr blând coborî când te sărut,
 și-n maingaieri de stele ce cad în așternut.
 
 Să nu te-ascunzi de ploaia ce ochi ți-i alină,
 cu mângâieri din ploaie căzută din lumină,
 căci strigătul meu vine, și iar , și iar te cheamă,
 furată de parfumul din roza de aramă.
 
 Să nu te-ascunzi iubito când fulgii cad din stele,
 doar ochii mei privesc la tine printre ele,
 și inima te-așteaptă ca soarele pe apă,
 chiar dacă munți de stele pe tine te așteaptă.
 
 Să nu te-ascunzi de mine în codrul de aramă,
 căci sufletul te vrea și-n visul lui te cheamă,
 sunt trandafiri ce-așteaptă sărutul tău divin,
 când îngerii din poartă mă cheamă că să vin.
 
 Și voi veni la tine când ochii te privesc,
 chiar dacă cerul plânge când stelele lucesc,
 chiar dacă noaptea fuge spre mirele ce-așteaptă,
 iubirea nu înșeală și încă este dreaptă.

GANDUL INIMII.

 

 
 Unde gândul nu pătrunde
 inima mea te așteaptă,
 că o ploaie se ascunde
 ascultând iubirea dreaptă.
 
 Ce frumos e anotimpul
 ce se-ascunde printre ramuri,
 în secunde bate timpul
 arătând lumina-n geamuri.
 
 Ești o cupă de iubire
 când te gust te simt aproape,
 și aștept a ta venire
 că o lebădă pe ape.
 
 Trece timpul că o mare
 când în seară se arată,
 răsărind încet din zare
 luna cu a ei surată.
 
 Ea te strigă și te cheamă
 cu oglindă ei de stele,
 și sărutul de aramă
 iar te fură printre ele.
 
 Ochii tăi ce fură cerul
 luminează în rubine,
 colorând frumos eterul
 îmbătându-te cu mine.

CUVINTE DE MATASE.

 

 
 Hai acum să îți vorbesc
 să îți spun că ești frumoasă,
 hai acum să te iubesc
 în flori albe de mătase.
 
 Hai să-ți spun ce dulce ești
 când în zori ascult tăcerea,
 hai să-mi spui că mă iubești
 când pelinul nu-i ca mierea.
 
 Hai să guști iubirea mea
 ca o sfântă rugăciune,
 hai să bei acum din ea
 când te cheamă iar pe nume.
 
 Hai să scriem o poveste
 și în taina ei să fim,
 hai acum și o citește
 și apoi să ne iubim.
 
 Hai să îmbrăcăm copacii
 cu petale în cascadă,
 hai să colorăm iar macii
 peste chipul tău să cadă.
 
 Când petalele suspină
 și în lacrimi te sărută,
 luna cu a ei lumină
 pleacă-n stele de se culca.

STRUNELE IUBIRII.

 
 Azi am rugat pământul să lase florile
 să radă peste tine cum plâng chitările,
 sărutul meu să curgă frumos de pe arcuș,
 cum curg stropi de ploaie căzuți în vis de sus.
 
 Azi m-am trezit cu norii în razele de soare,
 erau pufoși și moi , ca un polen de floare,
 și sau lăsat pe mine și-ncet ei mi-au șoptit,
 iubește-ți azi iubita, să fii și tu iubit.
 
 Azi am privit fereastră în care luna bate,
 și ți-am lăsat pe ea sărutul meu ce poate,
 să-ți fure de pe buze un vis de catifea,
 căci mă gândesc la tine acum iubita mea.
 
 Azi am privit iar marea în zori de dimineață,
 și un sărut i-am dat pe valul de pe față,
 și-acum îl poartă lin ca unică chemare,
 pe nuferii din ea ce-i poartă alinare.
 
 Azi am privit oglinga și ochii tăi din ea,
 și am strigat la tine s-auzi chemarea mea,
 dar ți-am lăsat de pază cuvântul te iubesc,
 să te sărute dulce când eu nu te găsesc.
 
 Acum mă-nchin în domul sufletului meu,
 acolo te găsesc, acolo sunt și eu,
 acolo e iubirea în care te-am scăldat,
 și lacrimile mele cu care te-am udat.

SCRISOAREA DORINTELOR.

 

 
 Se plimbă de dimineață soarele încet pe lac,
 m-am spălat întâi pe față și-am știut ce o să fac,
 am știut c-o să privesc chipul tău tăcut în somn,
 erai visul meu frumos, când îl văd nu mai adorm.
 
 Mă trezesc vorbind cu tine, dar tu dormi atât de-adânc,
 atunci știu un tril că vine, doar din inimă din crâng,
 și s-așează-ntâi pe vise ca sărutul meu ce-așteaptă,
 ca în nopțile promise, să te mai sărute-o data.
 
 Știi, pentr-o clipă să fim îngeri, doar noi doi mereu să fim,
 și când curg lacrimi din suflet, amândoi să ne iubim,
 să nu lași să curgă noaptea peste inima iubită,
 că va ninge peste dansa , stând în lacrimi părăsită.
 
 Scriu acum iubirea mea, pentru tine o scrisoare,
 s-o citești cu ochii tăi când e luna călătoare,
 când izvoarele suspină de atâta mângâiere,
 voi striga încet la tine cu-n sărut în adiere.
 
 Și-apoi te voi lua de mână să te duc ca o nălucă,
 pân-acolo unde luna fuge-n lacrimi de se culcă,
 și de-acolo să te sui pe o rază călătoare,
 până-n poarta soarelui ca o zâna sclipitoare.
 
 Ce frumos e valsul nostru când tu râzi iar fericită,
 parcă ești prințesa care dormi în codru adormită,
 și eu vin încet călăre cu-n sărut să te trezesc,
 să îți spun iubita mea: hai acum să te iubesc.