şi nu-ţi pleca acuma ochii
pribeag, păşind, eu te-am găsit
pe drumul, unde dorm şi plopii.
Şi nu-ţi pleca privirea-n jos
şi lasă-ţi ochii să mă vadă
cu chipul tău, firav, frumos,
pe trupul meu încet să cadă.
Atât de mult am îndurat
şi nu am vrut să uit de tine
dar, m-am gândit că te-am lăsat
printre, dorinţe şi suspine.
Cu ochii tăi ascunşi sub gene
mirată ştiu că mă priveşti
şi-acum nu ai de ce te teme
când ştiu că încă mă iubeşti.
Doar, tu mai eşti în gândul meu
şi te ascult cu-a mea iubire,
iubitul visului sunt eu
şi taina ta din fericire.
Frumoasa mea, ce mult aş vrea,
să se deschidă înc-o dată
iubirea nopţii dintr-o stea
cu-a sa lumină fermecată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu