şi faţa în batistă?
ştiam mereu că tu exişti
în viaţa asta tristă.
Şi mai ştiam că te-am iubit
cum nu am iubit cerul,
şi-acum sunt trist, nefericit
când iar privesc eterul.
Mă uit mereu în faţa mea
cum trec pe lângă lume,
şi caut să găsesc o stea
s-o pot striga pe nume.
Dar, undeva eu mă opresc
şi mângâi amintirea,
care îmi spune să-ţi iubesc
doar ochii şi iubirea.
Cum aş putea să nu o fac
când ştiu că am trăit?
chiar dac-acuma trist eu zac
în gânduri fericit.
Când mă gândesc atât de mult
cum ne-am iubit odată,
şi-acum tăcerea o ascult
când ştiu că e curată.
Cu tine nopţi am colindat
cuprinşi în dor ferbinte,
şi în amor ne-am sărutat
în râuri de cuvinte.
Şi dacă tu n-ai fi venit
din marea depărtare,
eu nu-ţi eram nicicând iubit
şi tu o arătare.
Aşa a fost să ne-ntâlnim
când n-ea cerut iubirea,
şi-n floarea ei să ne iubim
cu toată fericirea.
Nu voi uita privirea ta
ce mă privea-n oglindă,
când te-am văzut în faţa mea
firavă şi timidă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu