în zi de sărbătoare,
e pentru că încă străbat
credinţa în altare.
Aşa am învăţat să cred
că Domnul e dreptatea,
mereu am vrut că să aleg
dar nu să vină moartea.
În fiecare zi am vrut
s-ascult cum cânta-n turlă
ecoul lor ce-a străbătut
păcatul care urlă.
Ce vină am că m-am născut
în lacrimi şi durere?
şi prin păcate am crescut
când sufletul mă cere.
Mai sunt destine pe pământ
şi cruci de dus în spate,
dar taina sfântului cuvânt
le spală de păcate.
Şi dacă eu n-aş fi ales
să stau în rugăciune,
păcatele m-ar fi cules
cu moartea pe tăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu