inima când te iubeşte,
ia pe nimeni nu întreabă
dac-o vrea, sau o doreşte.
Ca un râu în tine curge
şi îţi spală supărarea,
printre lacrimi te ajunge
să-ţi aducă alinarea.
Nu te minte niciodată
cum nu te-a minţit IISUS
când iubire-adevărată
ţi-a adus-o chiar de sus.
Adevărul nu ţi-l vinde
pentru bani sau pentru-avere
ea pe chipul tău îl prinde
în altar la înviere.
Îţi adună suferinţa
şi apoi se umileşte
printre lacrimi cu căinţa
tot pe tine te iubeşte.
Şi mă-ntreb, tăcut în taină....
cum mai poate să iubească?
când iti pune iar pe rană
doar iubirea îngerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu