Printre tresti-adormită
un luceafăr lin coboară,
cu lumina risipită
pe o strună de vioara.
Şi-n tăcerea ce se-aşterne
peste lacul ce visează,
noaptea-ncet prin sită-şi cerne
stelele ce o valsează.
Lin se leagănă un nufăr
cu coroana înflorată,
lângă stuful care-şi plânge
apa lacului surată.
Şi deasupra peste maluri
plânge-o salcie lăsată,
ce se leagănă în valuri
cu aramă îmbrăcată.
Iar luceafărul suspină
printre codrii de poveste,
şi îmbracă în lumină
noaptea sfântă cel iubeşte.
Se adună iar în stele
şi privindu-se-n oglindă,
noaptea fuge printre ele
un luceafăr ca să prindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu