SA NU LASI NOAPTEA SA APUNA.

Priveşte-ţi dragostea din suflet

cu colţii tăi s-o rupi adânc,
ca lupul care zace-n urlet
nebun de foame şi flămând.

Să fii turbat de-a ta mânie
şi foamea iar s-o potoleşti,
ca floarea inimii să-ţi fie
din rudele împărăteşti.

Loveşte inima şi muscă
hapsând, adânc şi însetat,
ca leul care zace-n cuşcă
cu colţii lui, însângerat.

Să nu laşi noaptea să apună
în foamea ta de lup nebun,
să laşi doar dragostea să-ţi spună
cum clopotele-ţi bat în drum.

Sunt florile din colţ de stele
ce-n visul tău încet coborâ,
şi noaptea ce apune-n ele
îţi cântă în sărut pe seară.

Închide ochii şi priveşte
cum foamea urlă ne-ncetat,
căci doar iubirea mai găseşte
sărutul meu ce ţi l-am dat.