PRIVESTE-MA CA AM VENIT

Priveşte-mă că am venit
şi nu-ţi pleca acuma ochii
pribeag, păşind, eu te-am găsit
pe drumul, unde dorm şi plopii.

Şi nu-ţi pleca privirea-n jos
şi lasă-ţi ochii să mă vadă
cu chipul tău, firav, frumos,
pe trupul meu încet să cadă.

Atât de mult am îndurat
şi nu am vrut să uit de tine
dar, m-am gândit că te-am lăsat
printre, dorinţe şi suspine.

Cu ochii tăi ascunşi sub gene
mirată ştiu că  mă priveşti
şi-acum nu ai de ce te teme
când ştiu că încă mă iubeşti.

Doar, tu mai eşti în gândul meu
şi te ascult cu-a mea iubire,
iubitul visului sunt eu
şi taina ta din fericire.

Frumoasa mea, ce mult aş vrea,
să se deschidă înc-o dată
iubirea nopţii dintr-o stea
cu-a sa lumină fermecată.

DOAMNE, DA-MI O RUGACIUNE

Doamne, dă-mi o rugăciune
să mă urc spre cer cu ea
să te strig apoi pe nume
când ajung în poarta ta.

Tu, desfă-mi pacatu-n două
fă din mine robul tău
dă-mi, o haină-n suflet nouă
ca să pot scăpa de rău.

Lasă-mă, să mă târăsc
sărutând pământul care
l-am păşit să întâlnesc
sfânta Ta din cer chemare.

Dă-mi, Tu Doamne, vindecarea
să mă ungi pe trup cu ea
să îmi curgă alinarea
în genunchi la poarta ta.

Tu, eşti vinul de la masă
care l-am gustat în taină
Tu,eşti pâinea mea din casă
care m-ai hrănit cu mană.

Doamne, dă-mi lumina ta
să mă spăl în rugăciune
să mă urc la cer cu ea
pentru marea iertăciune.

LUMINA UNUI SUFLET

Fără suflet nu trăieşti
într-o lume zbuciumată,
dar nu poţi nici să iubeşti
inima ce e curată.

Fără dragoste nu poţi
să cunoşti ce e iubirea,
eşti ca lupul între hoţi
devorând şi fericirea.

Cine vrei să te-nţeleagă
când tu minţi destinu-n faţă?
doar iubirea e întreagă
când sărutul te răsfaţă.

Mai trăieşti c-aşa e soarta
să îţi bei paharul plin,
până se deschide poarta
să îl umpli de pelin.

Ştii, că ai mândrie mare
şi nu poţi scăpa de ea
cum să ai tu alinare,
când pe tine crucea-i grea?.

Doar păcatul te răsfaţă
aruncând noaptea pe tine
chiar de este dimineaţă
tot pe crucea ta revine.

Lumea nu se moşteneşte
nu se cumpără cu bani,
fiindcă totul se plăteşte
când o-n seli de-atâţia ani.

Dacă crezi că poţi vreodată
să iubeşti un suflet bun,
Domnul vine şi te iartă
şi din suflet eu o spun.

LUMINA LINA

Lumină lînă, călătoare
ai coborât pe chipul meu
ca rază blândă din altare
să mi-l aduci pe Dumnezeu.

Tu m-ai ascuns în rugăciune
să pot vedea lumina Ta
să strig la cer un singur nume
când voi ajunge-n poarta Sa.

Sunt o fiinţă trecătoare
spre veşnicia ce m-aşteaptă
chiar dacă sufletul mă doare
păcatul vine şi nu iartă.

La steaua dinspre răsărit
cuvântul Domnului te-ascultă,
din cer spre Tine a venit
iubirea Lui ce nu te uită.

Lumină lînă, aurie
cu în curat te-ai îmbrăcat,
Tu fiind a Domnului Solie
păcatele ni le-ai spălat.

SI DACA CLOPOTE MAI BAT

Şi dacă clopote mai bat
în zi de sărbătoare,
e pentru că încă străbat
credinţa în altare.

Aşa am învăţat să cred
că Domnul e dreptatea,
mereu am vrut că să aleg
dar nu să vină moartea.

În fiecare zi am vrut
s-ascult cum cânta-n turlă
ecoul lor ce-a străbătut
păcatul care urlă.

Ce vină am că m-am născut
în lacrimi şi durere?
şi prin păcate am crescut
când sufletul mă cere.

Mai sunt destine pe pământ
şi cruci de dus în spate,
dar taina sfântului cuvânt
le spală de păcate.

Şi dacă eu n-aş fi ales
să stau în rugăciune,
păcatele m-ar fi cules
cu moartea pe tăciune.

CITESTE-MI DOAMNE RUGACIUNEA

Citeşte-mi Doamne rugăciunea
cu care eu m-am ridicat,
să cer la Tine iertăciunea
cuvântului ce l-am scuipat.

Citeşte-mi Doamne Tu păcatul
ce mi-a furat iubirea ta
eu m-am ferit să calc în altul
dar el, mereu , mereu mă vrea.

Citeşte-mi sufletul din mine
să-ţi spună el ce-am suferit,
când eu am vrut s-ajung la tine
prin mirul tău ce m-a sfinţit.

Citeşte-mi crucea care plânge
şi nu lăsa durerea mea,
să curgă-n lacrima ce unge
credinţa de la poarta Ta.

Citeşte-mi dragostea tăcută
ce te aşteaptă s-o primeşti,
inima mea nicicând nu uită
că prin păcate mă iubeşti.

Dar eu te rog să-mi dai putere
să nu mai scuip numele Tău
căci sufletul mereu te cere
să curgi în mine, Dumnezeu.

DE MULTE ORI

De multe ori am încercat
să las trecutul să apună
acolo unde l-am lăsat
când mă striga ceva să-mi spună.

Dar m-am făcut că nu-l aud
şi am păşit grăbit n-ainte
eram ascuns şi eram surd,
departe de a lui cuvinte.

Până-ntr-o zi când s-a întors
şi mi-a lăsat a lui scrisoare,
dar eu eram plecat pe jos
să-mi spăl iubirea ce mă doare.

De-atunci mă strigă prin scrisori
tot canutând să îmi vorbească,
dar eu m-ascund de mii de ori
şi mă feresc să mă găsească.

Un singur dor mai am acum
când viaţa merge înainte,
să nu îmi las iubirea-n scrum
ca noapte neagră pe morminte.

SCARBA DE NOROI

Scârba de noroi astăzi mă învaţă
că omu-i pervers când este flămând,
inima e pură şi îmi e povaţă
doar ea mă iubeşte şi mi-o spune-n gând.

Ura nu se-opreşte şi în drum aşteaptă,
să mă întâlnească cu otrava ei
să-mi ucidă dorul şi iubirea dreaptă,
când eu stau la masa plină cu mişei.

Ştiu că toţi mă mint să-şi atingă ţelul
când cu viclenie vor sufletul meu
vor să mă ucidă şi să-mi facă felul
dar de sus priveşte, Bunul Dumnezeu.

Ştiu că vine clipa care îmi va spune
că mocirla neagră astăzi a murit,
va vorbi s-audă doar un singur nume
pentru care timpul astăzi a sosit.

Nimeni nu va şti, când Fiul coboară
şi cu legea dreapta va lovi păcatul,
atunci voi urca către el pe scară
să-mi ridice crucea să nu calc în altul.

Nafura şi vinul mă împărtăşesc
şi cu mirul sfânt îmi unesc credinţa,
vin mişei la mine şi-mi spun că iubesc
adevărul sfânt, Domnul şi căinţa.

DOAR AMANDOI

Doar amândoi să mergem împreună
să ne culcăm în câmpul înflorit
ţinundu-ne,ca doi copii de mână,
prin fulgi de păpădie, ce-au roit.

Să ne-nvârtim prin iarba înverzită
din când în când, pe gât să te sărut
mireasma florilor a fost trezită
şi peste chipul tău s-a aşternut.

Eşti fericită şi chipul îţi zâmbeşte,
şi râsul tău răsună către soare
iubirea mea spre tine se porneşte
ca uraganul, ce suflă dinspre mare.

Priveşte-aici cum zboară buburuza
şi vântul suflă floarea de pe maci
într-un sărut ţi-am prins în taină buza
de fericire, cu ochii semn îmi faci.

Dar peste câmp s-a aşternut tăcerea
şi noi stăm, liniştiţi şi tolăniţi,
pe chipul tău se lasă mângâierea
şi-n fericire, doar noi am fost iubiţi.

Şi vom mai fi în valsuri de ninsori
când doar petalele  ne mai sărută
când vom simţi pe buze mici fiori
nici când iubirea noastră nu ne uită.

SUNT PREA SARAC

Sunt prea sărac pe astă lume
şi când te-ating mă chinuiesc,
eu te-am făcut a mea minune
şi doar la tine mă gândesc.

Eşti doar o stea ce se coboară
să-şi bea iubirea din izvor
cu stelele pe-a sa vioară
tu te aprinzi în al meu dor.

Nu pot să-ţi dau decât iubirea
chiar dacă sunt sărac şi trist,
din mine-ţi curge fericirea
şi pentru tine mai exist.

Te simt cum tremuri câteodată
când ochii-ţi plâng şi strălucesc
şi faţă ta îţi e scăldată
de-al meu sărut când te iubesc.

Eşti ca o apă curgătoare
ce curgi prin şoapte împletite
eu strig spre tine că mă doare
iubirea mea şi-a ei ispite.

Privirea nu se mai opreşte
şi te măsoară dezgolită,
şi-apoi pe rând ea ne vorbeşte
când noaptea plânge liniştită.

CARAREA SUFLETELOR

Îţi voi da sărutul dulce
într-o noapte de poveşti,
pe iubire să te culce
ca un înger, care eşti.

Te voi mângâia într-una
până ce te-adorm încet,
când răsare-n stele luna
tu adormi pe al meu piept.

Zâmbetul ţi-atinge gura
răsărind ca o nălucă,
aruncând în moarte ura
şi-apoi către cer ne urcă.

E romantic şi frumos
când misterul ne aşteaptă,
să ne ducă mai duios
fiindcă inima ne iartă.

Noapte blandă, lună albă,
tu coboară ca o stea
şi apoi pe rând întreabă...
cine e mireasa mea?

Ţin în braţe o făptură
ce pluteşte-n visul tău
unde nu există ură
şi-acum doarme-n pieptul meu.

FERICITI VOI CEI CU DUHUL

Fericiţi voi cu iubirea
căci cu voi este Hristos,
El va dă şi mântuirea
pe golgota cea de jos.

Fericiţi voi care staţi
ca o oaie-n faţa Lui,
şi la El să vă-nchinaţi
până-n poarta Domnului.

Cu credinţă să ajungeţi
la icoana Lui din dom,
când cu mirul sfânt vă ungeţi
s-aveţi chipul Sau în somn.

Fericit eşti Tu Iisuse
când cu Tată-l Tău vorbeşti,
şi în gura Ta sunt puse
doar cuvintele cereşti.

Fericit e Dumnezeu
când în slujbă-i lăudat
fericit mă simt şi eu
că în suflet L-am păstrat.

Fericiţi voi ce-aţi murit
fiindcă nu v-aţi lepădat.
şi în Domnul a-ţi găsit
sângele ce l-aţi vărsat.

Fericiţi voi cei săraci
care staţi la usa Lui
toţi la mas-o să mâncaţi
venicia cerului.

SA STII

Să ştii, să plângi
când nimeni nu te-ascultă,
chiar de te-mpiedici
iubirea nu se uită.

Să laşi din tine
trecutul mult în spate,
atunci când simti
că sufletul îţi bate.

Tu să devii
o flacără aprinsă,
şi iar revii
când inima mi-e stinsă.

Atunci tu ştii
că lacrima e dulce,
şi-apoi să vii
cu gândul în răscruce.

De vrei să strigi,
furtuna este-n tine
atunci te frigi
si-apoi revii la mine.

Să  te opreşti
nebună de durere,
şi să-mi vorbeşti
ascunsă în tăcere.

Să ştii ce faci
când floarea te atinge,
fiindcă, de taci
iubirea te va ninge.

Să te deschizi
ca vulturul în soare
şi-apoi te-nchizi
ca un sărut pe floare.

O CRUCE IN LACRIMI

Copil cu sufletul pustiu
şi cu privirea rătăcită,
călcând pământul purpuriu
cu viaţa ta nefericită.

Flămând şi trist, însingurat,
sătul de viaţă şi durere,
tu de destin te-ai agăţat
ascuns cu gândul în tăcere.

Ai lacrimi care sau uscat
de-atâta plâns şi-amărăciune
în somn şi visul l-ai udat
ce te striga mereu pe nume.

Acum suspini de-atâta plâns
doar inima îţi mai vorbeşte,
când mirul Domnului te-a uns
cu Duhul Sfânt, El te uneşte.

Pribeag, sărac şi necăjit,
tu urci golgota-nsângerată
cu paşi spre cel ce te-a iubit
ca o fiint-adevărată.

Tu treci ca frunza pe izvor
ce curge lin spre sfânta poartă.
când sufletul se duce-n zbor
la judecata ce te iartă.

MAI AM O ZI

Mai am o zi sub soare
să mă îmbăt cu-al tău sărut,
şi-apoi să-mi spui tot ce te doare
şi să mă ierţi de n-am ştiut.

Eu ştiu că sufletul îndură
mai mult decât poţi tu să duci,
el sap-adânc topind în ură
cuvintele din vorbe dulci.

Eşti ca un leac, care mă vindeci
atunci când nimeni nu mai poate,
şi cu sărutul tău mă-nneci
chiar dacă sunt ucis de moarte.

Mă tot gândesc, ce va urma...
după o zi ce ştiu că vine,
când voi privi în urma ta
cu ochi-n lacrimi, după tine.

Aş vrea, doar timpul să-l opresc
când gura mea te tot sărută
să nu-ncetez să te iubesc
când noapte curge şi e mută.

Din cornul nopţii vreau s-adun
un vals de stele împletite,
cu tine-n el să mă cunun
răpus de gânduri şi ispite.

COROANA INIMII

Cine poate să-nţeleagă
inima când te iubeşte,
ia pe nimeni nu întreabă
dac-o vrea, sau o doreşte.

Ca un râu în tine curge
şi îţi spală supărarea,
printre lacrimi te ajunge
să-ţi aducă alinarea.

Nu te minte niciodată
cum nu te-a minţit IISUS
când iubire-adevărată
ţi-a adus-o chiar de sus.

Adevărul nu ţi-l vinde
pentru bani sau pentru-avere
ea pe chipul tău îl prinde
în altar la înviere.

Îţi adună suferinţa
şi apoi se umileşte
printre lacrimi cu căinţa
tot pe tine te iubeşte.

Şi mă-ntreb, tăcut în taină....
cum mai poate să iubească?
când iti pune iar pe rană
doar iubirea îngerească.

TE IUBESC

Te iubesc, cât te iubesc
cu sărutul meu tot îţi vorbesc,
te iubesc, atât de mult
vreau cu tine noaptea s-o ascult.

Te iubesc, şi-mi este dor
ca un vals în zborul de cocor,
te iubesc, frumoasa mea
lasă-mi tu în dar inima ta.

Te iubesc, înger curat
tu iubirea-n suflet mi-ai lăsat,
te iubesc şi nu-ncetez
lângă tine noaptea s-o visez.

Te iubesc, cum n-am iubit
când pe colţ de stele te-am găsit,
te iubesc, ca un izvor
când tu curgi în mine-ncetisor.

Te iubesc, chiar de-am rămas
să trăiesc cu tine doar un ceas,
chiar de-ar fi acum să mor
voi pleca în stele călător.

Şi mă duc , mă duc departe
unde doar iubirea ne desparte,
şi voi sta să te păzesc
când te-aştept să vii, să te iubesc.

PRIVESC LA CHIPUL TAU

Privesc la sânul tău cum cade dezgolit
fără să bagi de seama în vis ai adormit,
mă las pe chipul tău şi mă ascund sub gene
să simt iubirea ta ce pentru mine geme.

Adânc ai coborât, întinsă, adormită,
poate că eu am vrut, atunci să-mi fii iubită,
dar te-am pierdut în timp, ce s-a ascuns de mine
cum să te fur din el? cum să ajung la tine?

De ce e soarta crudă şi iar nu ne mai lasă?
ne dă să-i bem pelinul rămas pustiu pe masă,
când tu te-afunzi tăcută în visul liniştit
m-ăntreb nebun în mine, sunt eu al tău iubit?

Am încercat să lupt cu soarta şi destinul
dar n-am putut nicicând să-i beau din tavă vinul
am încercat să gust doar nafura creştină
dar m-a oprit păcatul, s-ajung la Sfânta cină.

Dar nu mă las bătut, îngenunchiat de viaţă,
eu ştiu c-am mai căzut cu lacrima pe faţă
dar m-a atins un înger, şi-apoi m-a ridicat
lăsând pe chipul meu sărutul lui curat.

Un înger ai rămas pe mine răstignit
să îmi vorbeşti aievea în gânduri  învelit
aştept o zi anume ce va veni sub soare
atunci iubirea noastră va curge în izvoare

LACRIMI ALBE

Eu nu te mint frumoasă noapte
căci vreau să pun pe cerul tău
iubirea mea şi-a mele şoapte
să îţi vorbească-n locul meu.

Mereu să-mi laşi lumin-aprinsă,
să nu mă pierd pe marea ta
când vreau să fug pe-aramă-ntinsă,
tu să mă duci la steaua mea.

Eu nu te-am fugărit vreodată
sau ţi-am furat ceva din vis,
romanţa ta n-a fost uitată
când eu poemul tău l-am scris.

Tu să mă laşi să-mi plimb iubirea
prin crângul tău cel liniştit,
unde doar eu şi fericirea,
în lacrimi albe te-am găsit.

Când trece luna să se culce,
curgând pe-al tău izvor aprins,
atunci, îţi este somnul dulce
când stelele pe rând s-au stins.

Te-aştept şi mâine să te-ntorci
să te ating cu-a mea iubire,
să îmi deschizi a tale porţi
şi să mă duci spre nemurire.

CARAREA RUGACIUNII

Cu mâinile împreunate
muscand din ele cu putere,
închin la Domnu-amele fapte
simţind durerea în tăcere.

Încep să strig, iertare Doamne
sunt eu cu capul în pământ,
ura din mine nu mai doarme
şi îmi ucide-al tău cuvânt.

Păcatele îmi zac pe cruce
ca grâul care umple sacul,
şi-n ochi durerea îmi aduce
şi plâng cum plânge şi săracul.

Doar rugăciunea îmi vorbeşte
când mă trimite-n poarta Ta,
unde spre Tine mă târăşte
să strig acum iertarea mea.

Sunt pe pământ un trecător
un fulg de nea căzut în soare,
şi-apoi eu mă topesc şi zbor
când Tu mă strigi la adunare.

Al Tău cuvânt răsună-n clopot
cu mirul care ne sfinţeşte,
şi când coboară ca un ropot
din cer la toţi el ne vorbeşte.

Genuncii simt cum îi cuprinde
pământul lăcrimând sub ei,
durerea lui încet mă prinde
rupând iubirea dragostei.

Să nu mă laşi în moartea neagră
ce rage ca un leu turbat,
când vine-n fugă nu întreabă
dacă în suflet eşti curat.

Un bici plesneşte cu dreptate
lovind păcatul din destin,
şi rugăciunea mă desparte
de crucea mea în veci, AMIN.

NU AM UITAT

De ce-ai plecat cu ochii trişti
şi faţa în batistă?
ştiam mereu că tu exişti
în viaţa asta tristă.

Şi mai ştiam că te-am iubit
cum nu am iubit cerul,
şi-acum sunt trist, nefericit
când iar privesc eterul.

Mă uit mereu în faţa mea
cum trec pe lângă lume,
şi caut să găsesc o stea
s-o pot striga pe nume.

Dar, undeva eu mă opresc
şi mângâi amintirea,
care îmi spune să-ţi iubesc
doar ochii şi iubirea.

Cum aş putea să nu o fac
când ştiu că am trăit?
chiar dac-acuma trist eu zac
în gânduri fericit.

Când mă gândesc atât de mult
cum ne-am iubit odată,
şi-acum tăcerea o ascult
când ştiu că e curată.

Cu tine nopţi am colindat
cuprinşi în dor ferbinte,
şi în amor ne-am sărutat
în râuri de cuvinte.

Şi dacă tu n-ai fi venit
din marea depărtare,
eu nu-ţi eram nicicând iubit
şi tu o arătare.

Aşa a fost să ne-ntâlnim
când n-ea cerut iubirea,
şi-n floarea ei să ne iubim
cu toată fericirea.

Nu voi uita privirea ta
ce mă privea-n oglindă,
când te-am văzut în faţa mea
firavă şi timidă.

SUNT CLIPE

Sunt clipe ce le mai doresc
întoarse din trecut,
când eu le chem să le vorbesc
în gândul meu  tăcut.

Sunt nopţi în care am visat
cu tine veşnicia,
şi-n ochii mei eu le-am păstrat
să nu îmi pierd iubirea.

Sunt plopii-n vise adormiţi
cum n-au mai fost vreodată,
mai suntem noi ce-am fost iubiţi
cu dragostea curată.

Sunt amintiri ce au rămas
bătute-n lacrimi pure,
ce ne-au vorvit cândva în glas
iubirea să ne-o fure.

Noi am ales din aşternut
săruturi cu petale
când ne-am iubit şi am căzut
cu soarele în mare.

Oceanul curge-acum pustiu
pe marea adormita
atunci am vrut iubit sa-ti fiu
frumoasa mea iubita.