Într-o lume de tristețe
timpul ne-a spălat destinul,
căutând să ne învețe
cum se bea în viață vinul.
Cum se gustă nafura
după ce te spovedești,
cum te speli de ura ta
că să poți, să mai iubești.
Când te rogi de vrei credință
să ajungi la Dumnezeu,
spăla-te cu umilință
de păcatul ce ți-e greu.
Nu lăsa să treacă ziua
fugărită-n asfințit,
caută să găsești milă
chiar în cer de ai murit.
E un drum în care timpul
bate cerul în secunde,
când se naște anotimpul
noaptea-ncet, încet se-ascunde.
Doar iubirea mai rămâne
veșnică ca niciodată,
chiar de timpul vine mâine
să te mai sărute-o dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu