Curg baladele pe strune
când poeții dorm în vise,
și din inimile bune
se aprind stelele stinse.
Un luceafăr balnd șoptește
din țărâna-n care doarme,
cum că steaua îl iubește
și la pus pe cer în rame.
O baladă se aude
când în codru e tăcere,
și izvoarele sunt ude
de atâta mângâiere.
Sus pe cer se-aude-o stea
care cântă către lună,
și-i declară dragostea
luminând a ei cunună.
Noaptea doarme în aramă
când în vis cerul o fură,
iar poeții lin o cheamă
că o zâna lin pe gură.
Prin cuvinte o sărută
și-n balade o iubesc,
noaptea-i lină și e mută
chiar de stelele lucesc.
Se aude doar chemarea
când din cornul nopții sună,
îngerii iar cheamă marea
în luceferi ea se-adună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu