FULG DE STELE.

 
 

 
 Pe clar de lună tu coborî frumoasă și divină,
 în apa lînă de izvor cu stele de lumină,
 doar ochii tăi privesc la pași când vii să te iubesc,
 și visul blând se-arată iar când stelele lucesc.
 
 Ca un luceafăr tu coborî frumoasă mea iubită,
 ești fulg de stele căzător pe coama adormită,
 coboară tu frumoasa mea pe buzele ce-așteaptă,
 sărutul meu de catifea în visul meu te iartă.
 
 Și gura ta o simt încet cum cere iar iubire,
 pe coama nopții te aștept să-ți văd a ta sclipire,
 când palma mea te-atinge iar ca o petală-n soare,
 coboară iar la mine-n vis petala mea de floare.
 
 Au adormit iar ochii tăi ca luna în cascadă,
 când noaptea s-a ascuns în ei lăsând cerul să cadă,
 ca o perdea pe visul tău brodată iar de stele,
 căci te iubesc luceafăr blând când luminezi în ele.
 
 Copacii toți au adormit când tu îi luminezi,
 te-ascunzi în frunzele din ei să poți să mai visezi,
 ca o fecioară în altar când căzi în rugăciune,
 hai vin-o-acum la mine iar frumoasa mea minune.
 
 Mă las încet și te aștept când visul lin coboară,
 se-aude iar la geamul tău o strună de vioară,
 și mâna mea o-ntind încet să te așezi pe ea,
 și umărul te-așteaptă iar tu fulg de catifea.