joi, 31 ianuarie 2013

SARUTUL DIN VIS.


 

 
 Lin plutește o fecioară
 pe sărutul ce-o atinge,
 ca o strună de vioară
 când iubirea-ncet o ninge.
 
 Ea se lasă adormită
 cu dulceața de pe buze,
 și se simte fericită
 ca marea între meduze.
 
 Se ascunde în mătase
 ca un flutur în tăcere,
 cu aripile frumoase
 de atâta mângâiere.
 
 O cuprinde lin iubirea
 cu nectarul zeilor,
 ochii ei privesc spre stele
 cu arama florilor.
 
 Totu-i vis și armonie,
 visele vin peste ea
 cu aromă de iubire
 ce se-ascunde-n peruzea.
 
 Ninge-acum cu fulgi de stele
 peste singura iubire,
 ce aleargă printre ele
 ca un vis în apa vie.

BALADA LUCEFERILOR.


 

 
 Curg baladele pe strune
 când poeții dorm în vise,
 și din inimile bune
 se aprind stelele stinse.
 
 Un luceafăr balnd șoptește
 din țărâna-n care doarme,
 cum că steaua îl iubește
 și la pus pe cer în rame.
 
 O baladă se aude
 când în codru e tăcere,
 și izvoarele sunt ude
 de atâta mângâiere.
 
 Sus pe cer se-aude-o stea
 care cântă către lună,
 și-i declară dragostea
 luminând a ei cunună.
 
 Noaptea doarme în aramă
 când în vis cerul o fură,
 iar poeții lin o cheamă
 că o zâna lin pe gură.
 
 Prin cuvinte o sărută
 și-n balade o iubesc,
 noaptea-i lină și e mută
 chiar de stelele lucesc.
 
 Se aude doar chemarea
 când din cornul nopții sună,
 îngerii iar cheamă marea
 în luceferi ea se-adună.
 

miercuri, 30 ianuarie 2013

INTOARCEREA LA STELE



 
 A-s întoarce stelele înapoi în ochii tăi
 să-ți deschidă dragostea ce se-arată între noi,
 a-s fura din cornul nopții de pe masa zeilor,
 cupa plină de iubire și petala stelelor.
 
 Te-aș  duce pe colț de noapte în aramă fermecată,
 ți-aș fura buzele tale să le mai sărut odată,
 a-s suna din cornul nopții să trezesc cerul din stele,
 să îl pun să lumineze calea noastră dintre ele.
 
 Te-aș picta doar cu săruturi peste coama de aramă,
 să adormi în așternuturi cu privirea în năframă,
 doar iubirea m-ea te fură să te-ascundă-n flori de nuferi,
 să îți fie ca coroană niciodată să nu suferi.
 
 Curg cascade de petale peste noaptea care plânge,
 și alunecă la vale în izvoare ce te-atinge,
 te numesc regina nopții fermecată între perle,
 strălucind cu-a mea iubire ca luceafărul în stele.
 
 Te iubesc agapimu când izvoarele nu dorm,
 și te fur pe gura mea cu-n sărut în al meu somn,
 când se plimbă lin prin trestii luna cu a ei oglina ,
 curg luceferii din vise după tine să te prindă.
 
 Dulce ești că o fecioară când iubirea o așteaptă,
 să te mai trezească iară între îngerii din poartă,
 îmbrăcată ca mireasa ce așteaptă la altar,
 te iubesc iubirea mea, o să vin la noapte iar.
 

joi, 17 ianuarie 2013

NAFRAMA NOPTII.

Bate-ncet la gâtul oii o talangă adormită, 
și se-aunde jos în vale lângă stâna liniștită, 
lin coboară de pe munte un cioban călcând la vale, 
printre turma de mioare încă-n asfințit de soare. 

Munții se ascund în noapte ca o zână adormită,
ce coboară prin izvoare peste apa liniștită,
Turmă-ncet , încet se pierde căutând stâna din vale,
și în cer se-arată luna cu mantaua sclipitoare.

Un cioban încet iar cântă când pe fluier îl trezește,
peste valea adormită prin mioare lin pășește,
mieii curg încet la vale când pe cer stele se-aprind,
și-n oglinda dintre ape se arată strălucind.

Iar începe noaptea sfântă să ascundă asfințitul,
când se-aprind focuri în noapte ca să cheme răsăritul,
cerul este iară-și rege când și-arată din nou fața,
stâna doarme în tăcere pân-apare dimineața.

Cântă noaptea iară-n lacuri printre trestia ce doarme,
un luceafăr lin coboară peste valuri în năframe,
doar pe coama nopții trece luna cu a ei lumină,
căutând să fie zâna peste noaptea ce divină.

Și în codru e tăcere când copacii sunt în vise,
stelele coboară-n frunze peste pletele lor ninse,
cu lumina de aramă de pe luna care trece,
căutând s-ascundă noaptea printre negura ei rece.


miercuri, 16 ianuarie 2013

FULG DE STELE.


 
 

 
 Pe clar de lună tu coborî frumoasă și divină,
 în apa lînă de izvor cu stele de lumină,
 doar ochii tăi privesc la pași când vii să te iubesc,
 și visul blând se-arată iar când stelele lucesc.
 
 Ca un luceafăr tu coborî frumoasă mea iubită,
 ești fulg de stele căzător pe coama adormită,
 coboară tu frumoasa mea pe buzele ce-așteaptă,
 sărutul meu de catifea în visul meu te iartă.
 
 Și gura ta o simt încet cum cere iar iubire,
 pe coama nopții te aștept să-ți văd a ta sclipire,
 când palma mea te-atinge iar ca o petală-n soare,
 coboară iar la mine-n vis petala mea de floare.
 
 Au adormit iar ochii tăi ca luna în cascadă,
 când noaptea s-a ascuns în ei lăsând cerul să cadă,
 ca o perdea pe visul tău brodată iar de stele,
 căci te iubesc luceafăr blând când luminezi în ele.
 
 Copacii toți au adormit când tu îi luminezi,
 te-ascunzi în frunzele din ei să poți să mai visezi,
 ca o fecioară în altar când căzi în rugăciune,
 hai vin-o-acum la mine iar frumoasa mea minune.
 
 Mă las încet și te aștept când visul lin coboară,
 se-aude iar la geamul tău o strună de vioară,
 și mâna mea o-ntind încet să te așezi pe ea,
 și umărul te-așteaptă iar tu fulg de catifea.


miercuri, 9 ianuarie 2013

SARUTUL TIMPULUI.



Într-o lume de tristețe 
timpul ne-a spălat destinul, 
căutând să ne învețe 
cum se bea în viață vinul. 

Cum se gustă nafura
după ce te spovedești,
cum te speli de ura ta
că să poți, să mai iubești.

Când te rogi de vrei credință
să ajungi la Dumnezeu,
spăla-te cu umilință
de păcatul ce ți-e greu.

Nu lăsa să treacă ziua
fugărită-n asfințit,
caută să găsești milă
chiar în cer de ai murit.

E un drum în care timpul
bate cerul în secunde,
când se naște anotimpul
noaptea-ncet, încet se-ascunde.

Doar iubirea mai rămâne
veșnică ca niciodată,
chiar de timpul vine mâine
să te mai sărute-o dată.


marți, 8 ianuarie 2013

STRIGATUL VISULUI.



 
 
 Stau în gânduri liniștit
 mă gândesc mereu la tine
 marea nopți-a adormit
 printre gândurile line.
 
 Privesc noaptea în oglindă
 că un vis căzut din soare,
 stelele vin să te prindă
 cu arama sclipitoare.
 
 Mă arunc în fața lunii
 și pun buzele pe ea,
 să îi pun în dar cununii
 ochii tăi de catifea.
 
 Stau în poarta de aramă
 și chem ochi tăi la mine,
 să-i sărut cu-a mea năframă
 că să zboare către tine.
 
 Dulce e marea cascadă
 care curge-mpodobita,
 vin luceferi să te vadă
 doar pe tine-a mea iubită.
 
 Curg luceferii pe nuferi
 și-i îmbracă în lumină,
 când te strigă iar iubirea
 și te cheamă-n vis divină.
 
 Noaptea vine ca mireasa
 și coboară lin la geam,
 și-ți acoperă mătasea
 cu iubirea ce ți-o dam.
 
 Iar când ochii tăi privesc
 către mine să adoarmă,
 vin spre tine să iubesc,
 chipul tău ce iar mă cheamă.