lacrima să-ţi curgă
pe sărutul meu
ca un fulg să fugă.
Deschide fereastra
că s-a aburit
să-ţi privesc doar chipul
care l-am iubit.
Nu te amăgesc
să te văd la faţă
hai deschide geamul
că e dimineaţă.
Soarele străbate
toată depărtarea
la fereastră-ţi bate
să-i săruţi tu marea.
Se aud izvoare
care clipocesc
prin polen de floare
apa le-o sfinţesc.
Împletesc cununi
printre stropi de rouă
şi se-aprind minuni
ce în vise plouă.
Chipul tău de zână
ochii şi-i apleacă
când te prind de mână
drept spre mine pleacă.
Te topeşti din vorbe
ce-ţi aduc iubirea
ce au scris prin slove
toată fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu