pe o frunză de cireş
şi sclipirea dintr-o stea
când iubirea te-a ales.
Noaptea este zan-albastră
la fântâna dragostei
este marea cea măiastră
când te urci tu să o bei.
Când mi-e dor adânc de tine
mă ascund în liliac
şi când văd că luna vine
semn cu mâna eu îţi fac.
Eşti atâta de frumoasă
Cum e zodia fecioară
care peste noi se lasă
ca arcuşul pe vioară.
N-aş putea să fug vraodată
când simt buzele că vin
ce m-ating ca altă dată
fără doză de venin.
Gândul meu mă umileşte
chiar dacă aştept un pic
ştiu că inima iubeşte
chiar dacă nu-i dau nimic.
Eşti un înger care vine
în vesmântul tău sclipesti
şi-ţi trimit doar de la mine
inima să mi-o iubeşti.
Inimă să nu mă laşi
să nu-mi iei iubirea mea
că-i pun marea printre paşi
şi pe cer s-o fac o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu