şi clipa aşteptată a sosit
iubirea mi-a plecat din închisoare
şi drumul meu acum, chiar s-a sfârşit.
Aş vrea să spun tot ce mă doare
un testament să las în urma mea
o lacrimă căzută pe o floare
şi-apoi să pun sărutul meu pe ea.
Deja am obosit de-atâta vreme
în care nu am spus tot ce vroiam
şi-acum păcatu-n mine încă geme
dac-as fi vrut pe faţă îl scriam.
Am rătăcit credinţa cea divină
unde să plec acum fără de ea?
nu pot să am în cer nicicând lumină
şi visul mi-a murit în faţa mea.
Sunt sufletul cu crucea în armură
şi-aş vrea să lupt la capăt de destin
să vărs adânc paharul plin de ură
şi-n poarta Lui tăcut să mă închin.
Dar nu mai pot că noaptea e aproape
şi pentru mine totul s-a sfârşit
păcatele m-au dus până la moarte
şi-apoi pe rând încet m-au părăsit.
pretty nice blog, following :)
RăspundețiȘtergerethanks for the honor of following my blog!
RăspundețiȘtergere