Un strop de mir coboară-ncet
pe fruntea ta fecioară,
iar eu cu ochii mei te-aştept
sub cer în prag de seară.
Tu să te laşi în gândul tău
ca vântul ce adie,
c-acolo sunt ascuns şi eu
cu inima pustie.
În paşii tăi să nu te-opreşti
să nu priveşti în urmă,
ascuns sub stele mă găseşti
ca mielul fără turmă.
Sunt singur, trist şi mă gândesc
în gândurile mele,
acolo ştiu că te găsesc
cu luna între stele.
Sunt ochii tăi ce ard în vis
şi mă pătrund adânc,
citind în suflet ce ţi-am scris
când nu puteam să plâng.
Hai vin-o chipul meu frumos
că-mi este dor de tine,
în amintiri eu te descos
în nopţile senine.
Şi când va fi ca să ajungi
curată cum e marea,
să nu te-ascunşi şi-apoi să plângi
căci plânge iarăşi zarea.
Şi cerul va cădea în ploi
lăsând pe noi să cadă,
iubire-ascunsă în noroi
prin inimi să o vadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu