şi te aştept la mine să revii,
să îţi aduc în tine primăvara
şi macii de sub soare din câmpii.
E chipul tău în flori îmbălsămat
când gura ta miroase-a trandafir,
cu zâmbetul frumos înmiresmat
iubirea curge-n tine ca un fir.
Ţi-am pus în lacrimi mir şi busuioc
şi te-am lăsat sub soare adormită,
ca un rubin ce-şi caută noroc
în marea de cristale liniştită.
Te-am dus în zarea din amurg
şi am lăsat vioara să-ţi vorbească,
să te ascund în stele care curg
şi peste tine-n vis să se oprească.
Ce aş putea apoi să îmi doresc
când eu te văd frumoasă, fericită?
cu tine pot mereu să mai iubesc
o stea din galaxia adormită.
Acest poem e dragoste divină
ce s-a născut din stele şi dorinţă,
în noi se spală sufletul de vină
când rugăciunea-i spusă cu credinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu