când mi-au furat pâinea din vatră?
aşa sărac eu am muncit
orfan de mamă şi de tată.
Cum a-ş putea să mulţumesc
lui Dumnezeu că calc pământul?
în suflet ştiu că mai găsesc
lumina lui şi legământul.
Trăiesc şi eu ca voi în ţară
aşa flamand şi necăjit,
dar din altar m-au scos afară
la domnu-n lacrimi am fugit.
M-am dus să-i spun că toţi mă-njură
şi printre lacrimi îi privesc,
dar nu mă uit la ei cu ură
şi doamne, vreau să îi iubesc.
Nu am cu mine nici un frate
eu m-am născut să fiu pribeag,
cu crucea mea ce-o duc în spate
în sărăcie-adânc mă bag.
De ce sunt răi şi nu mă lasă
când ştiu că sunt aşa sărac?
nu le-am furat nimic din casă
şi rău la nimeni eu nu fac.
Cerşesc mereu un colţ de pâine
şi n-aş putea să îi urăsc,
dar ei mă strigă ca un câine
şi-apoi cu piatra mă lovesc.
Dar milă am doar de la tine
căci tu îmi dai iubirea ta,
tu nu mă strigi ca pe un câine
şi m-ai făcut pe cer o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu