care curge-n răsărit
ca sărutul de pe gură
ce ţi-a spus că-ţi sunt iubit.
Printre plopi ce-ţi stau în cale
ploaia stelelor aprinse
se coboară-ncet la vale
peste buzele atinse.
Lin se-aşează-n chipul tău
doar izvoare de lumină,
unde dragostea din hău
creşte în a ta grădină.
Lăsând dorul ca să plece
peste inima ta blândă,
unde lacrima e rece
în iubire să te prindă.
Eşti frumoasă ca o apă
care cade în cascadă,
luna-n tine-ncetul sapă
fericirea să ţi-o vadă.
Iar când buzele-ţi suspină
doar sărutul meu îl cheamă
ca o floare sub albină
care-şi vindecă o rană.
Nu mai pot să stau departe
de iubirea ta ce strigă
doar o noapte ne desparte
care fuge să ne frigă.
Să ne ude cu sărutul
îmbătat cu-aşa aramă
unde curge în ţinutul
lunii care-n vis ne cheamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu