pe lângă noi tăcute,
şi nopţile din vis erau
lacrimi din ochi căzute.
Deasupra plopilor cădea
lumină de la stele,
şi gura ta frumos zâmbea
râzând, privind la ele.
Nimic în cale nu conta
când flori de liliac,
cădeau pe noi şi ne-mbata
şi ţie toate-ţi plac.
Copacii toţi dormeau în vis
sub razele de lună,
şi noi eram în paradis
tinundu-ne de mână.
Şi când vroiam să ne iubim
ne declaram iubirea,
vroiam în dragoste să fim
când gustam fericirea.
Doar ceru-n stele lumina
cu mândra lui fecioară,
şi printre aştri ne chema
să ne iubim noi iară.
Deasupra noastră răsăreau
mereu acelea-şi stele,
şi nopţile pe cer ardeau
când ne iubeam în ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu