joi, 29 august 2013

NOAPTEA FECIOARELOR.

Noaptea sfântă de argint
peste tine-ncet coboară,
când luceferii nu mint
luna se arată iară.

Chipul tău i-atât de blând
când luceferi-l sărută,
te ascund la mine-n gând
în iubirea mea cea mută.

Te ascund într-o poveste
ca o zână fermecată,
unde ştiu că încă este
o iubire-adevărată.

Iar altarul de aramă
umple cerul de lumină,
când în stele iar ne cheamă
cu coroana lui divină.

A-nceput povestea noastră
ca o frunză ce pluteşte,
ca o pasăre măiastră
în văzduhul ce-l iubeşte.

Când se lasă luna-n ape
şi când noaptea e regină,
vin fecioarele să sape
cu iubirea cea divină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu