Pe colţ de stea te-ascunzi în soare
cu chipul tău frumos, blajin,
din inimă îţi curg izvoare
când mă aştepţi şi ştii că vin.
Arama curge peste tine
când luna-ţi plânge iar sub stele,
şi ploaia nopţilor divine
coboară-n lacrimi printre ele.
Frumoasă eşti ca un luceafăr
care în ochii tai coboară,
când lacul plânge iar sub nufăr
cu trestia în prag de seară.
Tu treci ca lebăda în zbor
când ploaia nopţii de aramă,
ca un luceafăr călător
în visul stelelor ne cheamă.
Şi sub cascada adormită
doar un luceafăr străluceşte,
care te-adoarme fericită
să-ţi spună iar că te iubeşte.
Iubirea plânge în oglindă
când luna cu a sa fecioară,
adie-n noapte să te prindă
cu-al meu sărut căzut pe seară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu