MAI DA-MI UN VIS.

Mai dâ-mi un vis într-un sărut
şi-o noapte plină de iubire
că-ţi pun petale-n aşternut
şi stropi de rouă-n fericire.

Te văd trecând atât de des
cu părul tău atins de vânt,
din flori iubirea ţi-am cules
şi din sărut doar un cuvânt.

Rămâi mereu în ochii mei
ca un parfum înmiresmat,
scăldat în florile de tei
ca semn, că eu nu te-am uitat.

Şi cum aş fi putut să uit
privirea ta de înger blând,
căci despre tine am ştiut
că eşti mereu în al meu gând.

Sunt paşii tăi ce trec pe drum
iar rozele curg peste ei,
petalele i-ascund acum
când calcă parcul pe alei.

Şi când în zori de dimineaţă
copaci-n soare-au răsărit,
lumina lui pe a ta faţă
îţi spală chipul tău iubit.

NOAPTEA FECIOARELOR.

Noaptea sfântă de argint
peste tine-ncet coboară,
când luceferii nu mint
luna se arată iară.

Chipul tău i-atât de blând
când luceferi-l sărută,
te ascund la mine-n gând
în iubirea mea cea mută.

Te ascund într-o poveste
ca o zână fermecată,
unde ştiu că încă este
o iubire-adevărată.

Iar altarul de aramă
umple cerul de lumină,
când în stele iar ne cheamă
cu coroana lui divină.

A-nceput povestea noastră
ca o frunză ce pluteşte,
ca o pasăre măiastră
în văzduhul ce-l iubeşte.

Când se lasă luna-n ape
şi când noaptea e regină,
vin fecioarele să sape
cu iubirea cea divină.

LEBADA NOPTII.

Pe colţ de stea te-ascunzi în soare
cu chipul tău frumos, blajin,
din inimă îţi curg izvoare
când mă aştepţi şi ştii că vin.

Arama curge peste tine
când luna-ţi plânge iar sub stele,
şi ploaia nopţilor divine
coboară-n lacrimi printre ele.

Frumoasă eşti ca un luceafăr
care în ochii tai coboară,
când lacul plânge iar sub nufăr
cu trestia în prag de seară.

Tu treci ca lebăda în zbor
când ploaia nopţii de aramă,
ca un luceafăr călător
în visul stelelor ne cheamă.

Şi sub cascada adormită
doar un luceafăr străluceşte,
care te-adoarme fericită
să-ţi spună iar că te iubeşte.

Iubirea plânge în oglindă
când luna cu a sa fecioară,
adie-n noapte să te prindă
cu-al meu sărut căzut pe seară.

CRUCEA SARACULUI.

A venit un lup din crâng
şi-alerga flămând prin sat,
ca să prindă,să mănânce
oaia omului sărac.

Avea omul doar o oaie
priponită lângă gard
nu se îndura s-o taie
chiar de lacrimile-l ard.

Dar hapsân cum este lupul
a sărit direct pe ea,
şi ia sfâşiat tot trupul
când săracul o plângea.

Zăcea omul în durere
ridicând ochii spre cer,
milă domnului îi cere
străbătând a lui eter.

-Doamne, doar o oaie,
tu mi-ai dat din mila ta
inima n-a vrut s-o taie
chiar de foamea mă rodea.

-Ştii că sunt sărac lipit
şi trăiesc de-o zi pe alta,
dar la tine am venit
ca să îmi alini năpasta.

Plângea omul cu durere
printre lacrimi lung privea,
milă domnului îi cere
pentru sărăcia sa.

A rămas cu ochi-n lacrimi
privind lupul în tăcere,
a rămas cu-a sale patimi,
doborât de-a sa durere.

UN SARUT.

Un sărut pândeşte-n taină
gura ta ca o comoară,
s-o îmbrace-n a sa haină
ca un vis de primăvară.

Visul meu aduce noaptea
prinsă-n  zodii fericită,
unde tu cu-a ta iubire
eşti mireasă pregătită.

Eşti ca gândul ce pluteşte
printre valurile mării,
care-n tine se topeşte
stand la poarta închinării.

Mă topesc când te sărut
şi ating buzele tale,
printre stele ai căzut
ca luceafărul în mare.

Gândul meu te tine-nchisă
luminând iubirea noastră,
ca o candelă aprinsă
stand în noapte la fereastră.

Printre flori ce zac ascunse
te numesc regina lor,
de iubire sunt patrune
din cetatea stelelor.

VISUL UNEI NOPTI DE-ARAMA.

E izvor de rouă pură
care curge-n răsărit
ca sărutul de pe gură
ce ţi-a spus că-ţi sunt iubit.

Printre plopi ce-ţi stau în cale
ploaia stelelor aprinse
se coboară-ncet la vale
peste buzele atinse.

Lin se-aşează-n chipul tău
doar izvoare de lumină,
unde dragostea din hău
creşte în a ta grădină.

Lăsând dorul ca să plece
peste inima ta blândă,
unde lacrima e rece
în iubire să te prindă.

Eşti frumoasă ca o apă
care cade în cascadă,
luna-n tine-ncetul sapă
fericirea să ţi-o vadă.

Iar când buzele-ţi suspină
doar sărutul meu îl cheamă
ca o floare sub albină
care-şi vindecă o rană.

Nu mai pot să stau departe
de iubirea ta ce strigă
doar o noapte ne desparte
care fuge să ne frigă.

Să ne ude cu sărutul
îmbătat cu-aşa aramă
unde curge în ţinutul
lunii care-n vis ne cheamă.

DOAR AMINTIRILE.

Doar amintirile treceau
pe lângă noi tăcute,
şi nopţile din vis erau
lacrimi din ochi căzute.

Deasupra plopilor cădea
lumină de la stele,
şi gura ta frumos zâmbea
râzând, privind la ele.

Nimic în cale nu conta
când flori de liliac,
cădeau pe noi şi ne-mbata
şi ţie toate-ţi plac.

Copacii toţi dormeau în vis
sub razele de lună,
şi noi eram în paradis
tinundu-ne de mână.

Şi când vroiam să ne iubim
ne declaram iubirea,
vroiam în dragoste să fim
când gustam fericirea.

Doar ceru-n stele lumina
cu mândra lui fecioară,
şi printre aştri ne chema
să ne iubim noi iară.

Deasupra noastră răsăreau
mereu acelea-şi stele,
şi nopţile pe cer ardeau
când ne iubeam în ele.

LASA-MI SARUTUL.

Lasă-mi sărutul în suflet de roză
iubirea din stele şi ochii din poză,
lasă-mi luceferi bătuţi în aramă
şi-ţi dau o iubire ce iarăşi te cheamă.

Pe ţine te vreau că făptură frumoasă
adusă la mine de noapte aleasă,
rubin de petale pe colţuri de stele
aşteaptă-mă sus c-o să urc printre ele.

Mai lasă-mi un semn în cetatea divină
ascuns pe un flutur în noaptea senină,
pitit ca un murmur pe cântec de valuri
atunci când se-ascunde şi luna în maluri.

E multă magie când norii visează,
arama iubirii ascunsă veghează
şi ochii străbat să ajungă la mine,
atunci când iubirea se scaldă în tine.

Doar vorba se duce ca vântul ce-adie
s-ajungă iubito cu flori în câmpie,
şi-acolo bătută în lanuri de stele
va curge duioasă ca marea prin ele.

Frumoasă eşti , pe o lună de-aramă
atunci când iubirea sărutul îl cheamă,
şi ochi-ţi lucesc în oglinda de lacrimi
să nu fugi de mine să cazi iar în patimi.

ASCULTA.

Ascultă noaptea din tărâmul de aramă,
ascultă luna cum pe coama ei ne cheamă,
ascultă glasul ce îţi spune te iubesc
ascultă ochii ce în taină îţi vorbesc.

Să laşi doar mâna care te atinge
să curgă lin pe pieptul tău când plânge,
să îţi vorbească cu atingeri line
să vii încet, să te iubeşti cu mine.

Căci noaptea-n taină de tine mi-a vorbit
şi stelele ţi-au scris că-ţi sunt iubit,
când tu priveai o lacrimă-n oglindă
sărutul meu venea la tine să te prindă.

Ce dulce şi suavă te găsesc
atunci când vreau să vin să te iubesc,
şi palmele aşteaptă să te-atingă
şi lacrima iubirii să te plângă.

Doar tu îmi eşti în visul meu mireasă
şi noaptea în arama ei crăiasă,
şi stelele cunună în altar
şi luna un luceafăr de cleştar.

Aş vrea să zbor cu tine prin izvoare
şi să te duc prin stelele din mare,
să te închid în lacuri de săruturi
ca un parfum iubit în aşternuturi.

IUBIRE, SUFLET SI INGER.

Plutind într-o poveste cu steaua de argint,
iubirea încă este, cu noi şi nu te mint,
lăsând a mea privire pe ochii tăi să cadă,
să-ţi spună de iubire că vine să te vadă.

Ea vine ca sărutul, ascuns pe gura mea
atunci când vine vântul şi bate-n uşa ta,
mă las deasupra-ncet şi-ating buzele tale,
pe colţ de stea te-aştept să curgi pe cer la vale.

Nimic nu mă opreşte să te iubesc vreodată,
eşti înger din poveste cu faţa-n vis scăldată
sunt stele agăţate în părul tău ascunse,
când zodiile toate cu dragoste sunt unse.

Fecioara nopţii toarce iubirea-n vărsător,
când noaptea se întoarce cu îngerii în zbor
te strig atât de tare de luna o trezesc,
când stelele din mare îţi scriu că te iubesc.

Nu pot măcar o clipă să fug din faţa ta,
îţi dau a mea aripă să zbori la cer cu ea,
să curgi ca un luceafăr pe lacul plin de stele,
şi floarea ta de nufăr comoara dintre ele.

E dragoste curată, e crucea din destin
tu eşti adevărată chiar dacă mă închin,
şi steaua din altar deasupra luminează
când mirul curge iar, iubirea ne-o veghează.