LASA-TI TU IUBITO

Lasă-ţi tu iubito
lacrima să-ţi curgă
pe sărutul meu
ca un fulg să fugă.

Deschide fereastra
că s-a aburit
să-ţi privesc doar chipul
care l-am iubit.

Nu te amăgesc
să te văd la faţă
hai deschide geamul
că e dimineaţă.

Soarele străbate
toată depărtarea
la fereastră-ţi bate
să-i săruţi tu marea.

Se aud izvoare
care clipocesc
prin polen de floare
apa le-o sfinţesc.

Împletesc cununi
printre stropi de rouă
şi se-aprind minuni
ce în vise plouă.

Chipul tău de zână
ochii şi-i apleacă
când te prind de mână
drept spre mine pleacă.

Te topeşti din vorbe
ce-ţi aduc iubirea
ce au scris  prin slove
toată fericirea.

VIATA, VIATA, VIATA

Viaţă, viaţă, viaţă
tu mi-ai dat destinul
mi-ai umplut paharul
să îmi beau pelinul.

M-ai făcut sărac
lângă a mea cruce
tu mi-ai spus să tac
pentru a o duce.

Ai lăsat în mine
foamea şi durerea
lanţul tău îmi fură
toată mângâierea.

Tu ai dat păcatul
m-ai legat de cruce
să mă tragă lanţul
pentru a o duce.

Cum să te numesc
pentru ce-ai făcut?
vrei să te iubesc
când vezi c-am căzut.

Lângă tine stau
zi de zi pe cruce
lacrima mi-o beau
pentru a o duce.

Moştenesc din tine
toată suferinţa
ce-ai lăsat-o-n mine
să-mi găsesc căinţa.

Doamne ce durere
m-a urcat pe cruce
să calc în tăcere
pentru a o duce.

Singur şi sărac
am ajuns spre moarte
crucea eu mi-o fac
în genunchi şi-n coate.

Am trăit în suflet
plâns de sărăcie
şi-am cerşit în urlet
moartea pe vecie.

FABULA PROSTULUI

Câinele mai mult aleargă
decât prostul ce gândeşte
îl găseşti la colţ de stradă
de sub tufe te pândeşte.

Prostul e şi el săracul
mai deştept decât o muscă
umblă-n spate iar cu sacul
ca un leu închis în cuşcă.

Câinii au colaci în coadă
care fug să îl ajungă
cei ce stau la colţ de stradă
cu prostia să-i împungă.

Prostii sunt pe lumea asta
câtă frunză, câtă iarbă
dar iar i-a cuprins năpasta
că prostia nu-i întreabă.

Asta-i viaţa, alta nu-i
asta este întrebarea
ia mai puneţi pofta-n cui
că prostia e cât marea.

FANTANA DRAGOSTEI

Am furat privirea ta
pe o frunză de cireş
şi sclipirea dintr-o stea
când iubirea te-a ales.

Noaptea este zan-albastră
la fântâna dragostei
este marea cea măiastră
când te urci tu să o bei.

Când mi-e dor adânc de tine
mă ascund în liliac
şi când văd că luna vine
semn cu mâna eu îţi fac.

Eşti atâta de frumoasă
Cum e zodia fecioară
care peste noi se lasă
ca arcuşul pe vioară.

N-aş putea să fug vraodată
când simt buzele că vin
ce m-ating ca altă dată
fără doză de venin.

Gândul meu mă umileşte
chiar dacă aştept un pic
ştiu că inima iubeşte
chiar dacă nu-i dau nimic.

Eşti un înger care vine
în vesmântul tău sclipesti
şi-ţi trimit doar de la mine
inima să mi-o iubeşti.

Inimă să nu mă laşi
să nu-mi iei iubirea mea
că-i pun marea printre paşi
şi pe cer s-o fac o stea.

ASA A FOST SA MOR

Aşa a fost să mor ca hoitu-n stradă
să vină toţi nebunii în moarte să mă vadă
să scuipe peste mine din sărăcia lor
pomana s-o mănânce la masa hoţilor.

Nu poţi trăii în viaţă ca om adevărat
săracului mâncarea mereu de i-ai furat
dar nu uita că vine acum şi rândul tău
şi hoit tu vei ajunge cum am ajuns şi eu.

Viaţa este frumoasă atunci când furi mereu
ai pâine albă-n casă cum am avut şi eu
dar vine doar o zi când Domnul te loveşte
şi te întrebi nebun, de ce nu te iubeşte.

Pomana este bună dar ea nu ţine mult
o ai, o săptămână, dar te loveşte crunt
când crezi că ai scăpat şi eşti boier pe viaţă
atunci te-ai înşelat şi ai căzut în ceaţă.

O viaţă ai creştine şi nu da cu piciorul
gândeşte-te la mine când te apucă dorul
apleacă tu genunchii şi cazi în rugăciune
şi strigă către cer la Domnul Sfânt pe nume.

Căci vei urca la cer şi vei ajunge-n poartă
şi-atunci doar Dumnezeu păcatul tău îl iartă
scăpare n-o să ai la sfânta judecată
socoată o să dai pentru ultima dată.

INCET SE STING LUMINILE IN SOARE

Încet se sting luminile în soare
şi clipa aşteptată a sosit
iubirea mi-a plecat din închisoare
şi drumul meu acum, chiar s-a sfârşit.

Aş vrea să spun tot ce mă doare
un testament să las în urma mea
o lacrimă căzută pe o floare
şi-apoi să pun sărutul meu pe ea.

Deja am obosit de-atâta vreme
în care nu am spus tot ce vroiam
şi-acum păcatu-n mine încă geme
dac-as fi vrut pe faţă îl scriam.

Am rătăcit credinţa cea divină
unde să plec acum fără de ea?
nu pot să am în cer nicicând lumină
şi visul mi-a murit în faţa mea.

Sunt sufletul cu crucea în armură
şi-aş vrea să lupt la capăt de destin
să vărs adânc paharul plin de ură
şi-n poarta Lui tăcut să mă închin.

Dar nu mai pot că noaptea e aproape
şi pentru mine totul s-a sfârşit
păcatele m-au dus până la moarte
şi-apoi pe rând încet m-au părăsit.

PE TINE TE MAI AM IUBITO

Am îmbătat vioara-n haine reci
şi ne-am ascuns iubirea pe poteci
nu te-am lăsat să plângi mereu pe ea
când struna nopţii-am pus-o-n faţa ta.

Odată te-am lăsat să lăcrimezi
şi-apoi te-am dus pe mare să visezi
prin ploaia stelelor ce ţi-au cântat
şi lângă inima din suflet ce-a iertat.

Nu pot lăsa iubirea în tăcere
sau s-o ucid ca milul la tăiere
când fuge-n visul ei cel adormit
şi eu să plâng ucis şi rătăcit.

Pe tine te mai am, atât să ştii
şi lângă mine tu mereu o să revii
când noaptea-ţi plânge ochii cu lumină
tu vei lasa o lacrimă să vină.

Doar răul vrea mereu să ne lovească
ca ura lui în suflete să crească
să ne arunce noaptea prin pustiu
de tine să mă pierd, să nu mai ştiu.

Mai vreau sărutul tău încă odată
să nu-mi  închidă inima în piatră
să-mi cer iertare pentru ce-am greşit
şi tu să-mi fii luceafărul iubit.

ITI MANGAI VISELE

Îţi mângâi doar piciorul
ce-ncet se dezgoleste
căci ăsta-mi este dorul
şi nu se potoleşte.

Îţi mângâi arătarea
plăpândă şi firavă
cum pleacă-n valuri mare
şi nimeni n-o întreabă.

Dorinţele-mi vorbesc
pin umbrele tăcute
chiar dacă mă căiesc
spre noapte să m-asculte.

Te ţin mereu în mine
chiar dacă o să pleci
iubirea de la tine
spre mine s-o apleci.

Şi te-aş privi oriunde
ai încerca să fugi
şi-apoi eu te-aş pătrunde
cu dragostea-ntre rugi.

Nu poţi scăpa de mine
tu insulă pustie
când noaptea este vie
şi despre tine ştie.

Te-aş săruta într-una
în fiecare seară
până apune luna
în vis de primăvară.

Amorul ştiu c-ascultă
dorinţa mea nebună
căci dragostea nu uită
iubirea s-o ne-o spună.

Tăcută ai rămas
şi nu îţi vine-a crede
că noaptea-i fără glas
şi-n dragoste te pierde.

Aş vrea să întâlneşti
atingerea aprinsă
şi-apoi să îmi vorbeşti
la pieptul meu cuprinsă.

Tu te aşezi ca mielul
la dragostea de mamă
că ăsta-ţi este ţelul
când visul iar te cheamă.

Dar tu adormi răpusă
lângă al meu sărut
când noaptea e străpunsă
de flori în aşternut.