PRIMAVARA

Ce să spun, e primăvară
şi din traista ei ascunsă,
un penel se joacă iară
cu culoarea lui pătrunsă.

Cad culori în armonie
blând pe razele de soare,
ce coboară prin câmpie
ca o stea nemuritoare.

Se anunţă de departe
printre roiuri care zboară,
că doar primăvara-mparte
busuioc în prag de seară.

Şi din salba ei în soare
se desprind în valsuri line,
doar culori ameţitoare
prin izvoare cristaline.

Deodată, ramuri reci
sau trezit cu flori pe ele,
şi cu greeri pe poteci,
printre fulgi ce cad din stele.

S-a trezit totul la viaţă
când o uşă se deschide,
şi în zori de dimineaţă
taina nopţii se închide.