de ce toţi caii galopează ?
de ce lovesc panantu-n zori,
şi-n fuga lor mereu nechează?
Zăbala-n gura lor pocneşte
în muşcături de dinţi nebuni,
copita-n dansul ei loveşte
mereu pământul din străbuni.
Ei fug galop spre libertate
lăsând robia lor să cadă,
când biciul nu le dă dreptate
atunci privesc zarea s-o vadă.
În hamuri zac încătuşaţi
când pintenii îi tot înţeapă,
de sânge-n lupte sunt udaţi
şi-apoi spălaţi în băi de apă.
Se nasc şi cresc ca-n haiducie
dar înrobiţi şi însetaţi,
şi-n fuga lor spre veşnicie
de nimeni nu vor fi uitaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu