AM PIERDUT IUBIREA

A venit la mine steaua mea de sus
şi mi-a luminat iubirea jos în poartă,
dar eram cu gândul printre lacrimi dus
şi-am pierdut-o, oare ea mă iartă?

A venit la mine marea fericire
dar eram în suflet cu al meu păcat,
am pierdut departe singura iubire
uşa mi-a închis-o , şi-apoi a plecat.

A venit la mine noaptea să îmi spună
că al meu luceafăr iar a lăcrimat,
şi vroia în stele iarăşi să apună
dar în răsărit cu grabă a plecat.

Eu eram plecat, să caut iar iubirea
şi-a venit la mine lângă patul meu,
mi-a scris doar o vorba, că e fericirea
dar eram urcat, sus la Dumnezeu.

Mi-am lăsat dorinţa printre amintiri
şi din timp o clipă iar şi-a amintit,
că am fost odată-n marile iubiri
dar speranţa-n mine toată a murit.

ZAMBET DE INGER

Eşti demon frumoasă cu ochii în soare
eşti înger lumină sau steaua din mare,
divină şi mândră prin stele tu treci
ca luna de-aramă în nopţile reci.

M-aplec peste tine cu gândul nebun
iubirea în şoaptă mereu să ţi-o spun
când palma te-atinge duios peste tine
în ropot sărutul coboară din mine.

Sunt zile şi nopţi când vreau să te prind
ca valul pe mare spre tine mă-ntind,
cuprinsă te fur cu vraja nebună
când noaptea îţi cântă cu îngeri pe lună.

Eşti marea ispita ce-n mine se-ascunde
săgeata iubirii adânc mă pătrunde,
şi-atunci nu te las în vis doar o clipă
te duc iar în zbor pe-a noastră aripă.

Eşti zâmbet de înger cu ochii în soare
parfumul te-adoarme-n petale de floare,
cetatea luminii te-arată frumoasă
când marea iubirii pe tine se lasă.

Prin vise te-ascunzi ca o zan-adormită
când noaptea-i stăpână pe cer fericită,
când eu te ating cu vorba blajină
ca marea iubire la tine să vină.

AM ATINS

Am atins izvorul rece care curge în destin,
peste crucea noastră trece plin de lacrimi şi de chin,
am atins sufletul tău ca un fulg căzut din stele,
şi-i acum în dorul meu ca o cadelă în ele.

Am atins sărutul tău cu nectarul de pe buze,
şi acum te am doar eu ca o perlă în meduze
am atins inima mea când te-am prins în vraja ei,
şi ţi-am pus pe cer o stea cu arama dragostei.

Am atins cu ochii mei doar privirea ta frumoasă,
şi-n coroana dragostei te-am ales să-mi fii aleasă,
am atins cu tine cerul şi am pus al meu sărut,
ca să cucerim eterul noaptea sfântă-n aşternut.

Am atins coapsele tale şi le-am mângâiat încet,
şi cu dulcea sărutare ţi-am cântat ca un poet,
am atins zâmbet de floare, sănii tăi între petale,
cu rubinele din mare ţi-am furat ochii în soare.

Am atins în rugăciune crucea cerului divină,
şi-apoi te-am strigat pe nume să te plimb pe lună plină
cum puteam să fac mai bine să îţi spun cât te iubesc,
când eu te chemam la mine lângă suflet să-ţi vorbesc.

Am aprins iubirea-n noi ca icoană-n lăcrimată,
şi în floarea de trifoi ţi-am lăsat iubirea toată
fiindcă-mi eşti în vis comoară şi în inimă iubire,
tu luceafărul de seară să coborî în fericire.

ASTEAPTA-MA

Aşteaptă-mă iar la răscruce
să vezi cea rămas după noi,
durerea mă ţine pe cruce
păcatul mă vrea în gunoi.

Amară e viaţa-n destin
şi drumul de cruce ce plânge,
prin nopţi la cer mă închin
când crucea în lacrimi ajunge.

Să nu te înşeli niciodată
cu inim-ascunsă-n deşert,
iubirea să n-o faci uitată
căci eu o să vin să te iert.

E multă iubire ce-aşteaptă
şi strigă la inima ta,
doar mare iubirii e dreaptă
când strigă mereu că te vrea.

Doar timpul mai bate târziu
şi-o zi mai aduce o clipă,
să scapi din întinsul pustiu
când noaptea te ia pe aripă.

Iubirea ne este luceafăr
pe lacul aprins înstelat,
ea este o floare de nufăr
ce curge în suflet curat.

PRIMAVARA

Ce să spun, e primăvară
şi din traista ei ascunsă,
un penel se joacă iară
cu culoarea lui pătrunsă.

Cad culori în armonie
blând pe razele de soare,
ce coboară prin câmpie
ca o stea nemuritoare.

Se anunţă de departe
printre roiuri care zboară,
că doar primăvara-mparte
busuioc în prag de seară.

Şi din salba ei în soare
se desprind în valsuri line,
doar culori ameţitoare
prin izvoare cristaline.

Deodată, ramuri reci
sau trezit cu flori pe ele,
şi cu greeri pe poteci,
printre fulgi ce cad din stele.

S-a trezit totul la viaţă
când o uşă se deschide,
şi în zori de dimineaţă
taina nopţii se închide.

STRIGATUL MIELULUI

Vântul mai suflă şi trece prin glie,
ţărâna-i amară în marea câmpie,
oştenii căzuţi zac în somnul de veci
şi frunza adie când calci pe poteci.

Se simte mirosul ascuns în tăcere
şi codrul îşi plânge cumplita durere,
doar chipuri uitate de mult răstignite
apar în icoane, în domuri cioplite.

Dar cine-i de vină că ziua răsare
şi luna prin stele, e stea călătoare,
doar codrul e martor la timpul ce trece
şi-apoi e pământul în haina lui rece.

În timp, e un clopot ce bate-n surdină
şi-n liniştea nopţii ne spală de vină,
la capăt de cruce el plânge-n tăcere
când mirul îi unge cumplita durere.

S-aprind lumânări ca lumină-n morminte
pământul ascultă tăcut prin cuvinte,
cum lacrimi ajung pe ţărână amară
şi morţii îi cer să îi scoată afară.

E legea divină din candela sfântă
ce cheamă mioara la domnul, la nuntă,
pastor să îi fie în turm-adunată
să-i spele durerea ce-a plâns-o odată.

NASCUTI PENTRU ROBIE

Mă tot întreb de-atâtea ori,
de ce toţi caii galopează ?
de ce lovesc panantu-n zori,
şi-n fuga lor mereu nechează?

Zăbala-n gura lor pocneşte
în muşcături de dinţi nebuni,
copita-n dansul ei loveşte
mereu pământul din străbuni.

Ei fug galop spre libertate
lăsând robia lor să cadă,
când biciul nu le dă dreptate
atunci privesc zarea s-o vadă.

În hamuri zac încătuşaţi
când pintenii îi tot înţeapă,
de sânge-n lupte sunt udaţi
şi-apoi spălaţi în băi de apă.

Se nasc şi cresc ca-n haiducie
dar înrobiţi şi însetaţi,
şi-n fuga lor spre veşnicie
de nimeni nu vor fi uitaţi.