Dintr-un gând cioplit de lacrimi
curge-n gheaţă o iubire,
ce răzbate printre patimi
drumul greu spre fericire.
Doar un suflet mai răzbate
poarta marelui destin,
când iubirea duce-n spate
plin de lacrimi şi de chin.
Când minciuna crunt loveşte
şi mândria-ncet omoară,
o iubire ce iubeşte
sufletul ce o-nconjoară.
Este focul de dorinţă
pentru un sărut ascuns
care curge prin voinţă
mirul sufletului uns.
Ce frumos curge iubirea
printre nopţi aprinse-n stele
să culeagă fericirea
ce colindă printre ele.
Iar cand gheaţa se topeşte
răul fuge destrămat,
fiindcă inima iubeşte
sufletul ce e curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu