m-aş cununa în cer cu tine,
doar prin luceferi să-ţi vorbesc
cu stelele ce sunt divine.
Şi de ar fi să fii a mea
prin moarte aş călca-mpreună,
în visul meu să fii o stea
când ne vom spune, noapte bună.
Şi dac-ar fi să ne trezim
cu îngerii deasupra noastră,
prin poarta sfânta să venim
la Dumnezeu, pe mare-albastră.
Şi de ar fi să mai călcăm
prin codrul verde împreună,
cu floarea lui să ne-mbrăcăm
când îţi voi spune, noapte bună.
Nimic nu vreau să cer la viaţă
mereu mi-ajunge că te ştiu,
cu zâmbetul pe a ta faţă
ce mă aruncă din pustiu.
Ne ţinem amândoi de mână
ca doi copii pe o cărare,
ce-şi duc destinul împreună
porniţi din stele către soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu