ca stanca în tăcere,
tu m-ai strigat, eu am venit
ca mielul la tăiere.
Am auzit cum glasul tău
mă tot chema într-una,
cum strigă bunul Dumnezeu
să-ţi dea în cer cununa.
Cum am putut să îţi privesc
doar chipul tău de-aproape,
creat de har dumnezeiesc
iubirea să îmi sape.
Te-am aşteptat de mii de ani
să vii măcar odată,
sub umbra vechilor castani
firavă şi curată.
Eu am privit al meu destin
tăcut în chinuri grele,
şi mi-am băut panarul plin
de lacrimi şi durere.
Dar n-am uitat să îţi vorbesc
în aşteptarea lungă,
strigam mereu că te iubesc
spre tine să ajungă.
Ştiam că o să vii cândva
de undeva din stele,
şi-mi vei aduce nafura
sfinţită printre ele.
La poarta sfântă eu mă sting
când plec spre nemurire,
doar chipul tău eu vreau s-ating
frumoasa mea iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu