Ca un sărut pe-a lui petală
tu să te-aşezi în gândul meu,
să nu îmi laşi iubirea goală
căci mă topesc de dorul tău.
Eu mă gândesc mereu la tine
când somnul fuge spre zenit,
te-aştept în noaptea care vine
prin câmpul nopţii înflorit.
Şi nu te las, nicicând să treci
fără să-ţi spun cât te iubesc,
chiar dacă buzele-ţi sunt reci
cu un sărut le încălzesc.
Privesc cu zâmbetul pe gură
când mă aplec deasupra ta,
şi-n ochii tăi scăpaţi de ură
eu mă ascund iubirea mea.
Iubita mea, luceafăr blând,
tu mângâi cerul de pe scară,
şi când coborî la mine-n gând
tu iar îmi cânţi ca o vioară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu