Cantec de inger al noptii.

Cand marea isi arunca valul,
Pe stanca de iubire calatoare,
Din zare suna cu alai cavalul,
Si tu iubit-o esti nemuritoare.

Din soare curge ploaia de lumina,
Cand stelele din mare stralucesc,
Din noapte se va face-o zi senina,
Ce-aduce rasaritul sa iubesc.

Ti-aduc comori de perle lucitoare,
La gatul tau cununa sa le fac,
S-aduc din soare, ochii tai de floare,
Cu tine-n noaptea sfanta sa m-a-npac.

Aleg o scoica de pe fundul marii,
Te pun in ea ca floarea mea de nufar,
Aduc din cer o clipa a chemarii,
Ca niciodata tu sa nu mai suferi.

Aduc din stele ploaia cazatoare,
Sa-ti ude gura, ochii si sarutul,
Sa fii pe cer o stea stralucitoare,
Sa luminezi in noapte asternutul.

Ramai pe ape, sa plutesti spre luna,
Cand lebada se duce la culcare,
Si trestia se leagana divina,
Ca sa-ti arate, chipul tau de floare.