FARA TINE NIMIC NU E

Spune-mi tu iubirea azi
dacă mâine te găsesc,
ochii tăi sunt blânzi şi calzi,
hai acum să te iubesc.

Că nu pot să mai aştept
când te văd că eşti frumoasă,
plânge inima în piept
în cunună de mătasă.

Paşii mei te cheamă iar
pe cărarea rătăcită,
unde luna de cleştar
curge-n stele adormită.

Şi tu vii păşind agale
ca un susur de izvor,
care cară luna-n ape
printre pietre călător.

Se aude lin copacii
care-şi plimbă frunza-n stele,
când se leagănă iar macii,
curgi iubito printre ele.

Şi coborî atât de-adânc
în cascada de iubire,
unde ochii tăi mai plâng
clipele de fericire.

Curgi tu noapte rătăcită
peste chipul zânei mele,
care-mi este-a mea iubită
şi luceafărul din stele.

Mă ascund cu ea în taină
s-o iubesc atât de tare,
şi-o îmbrac în a ta haină
ca prinţesă călătoare.

RASTIGNIT PE PACATE

Mă doare sufletul de-atâta greutate
şi crucea în păcate mi se scaldă,
în neputinţa mea le duc pe toate
chiar dacă nimeni, nu mai vine să le vadă.

Sunt ameţit când calc şi urc destinul
şi nimeni nu m-ajută să păşesc,
doar în altar stă nafura şi vinul
ce mă aşteaptă, să mă împărtăşesc.

Am de urcat la domnul sus în poartă
pe treptele tăcute ce m-aşteaptă,
să calc adânc pe ele cu-a mea soartă
şi-acolo judecata este dreaptă.

Sunt om cu crucea-n lanţuri de păcate
şi biciul domnului îl simt cu-amărăciune,
durerea lui se-mprăstie pe spate
şi sângele mă strigă iar pe nume.

Sunt pregătit de marea judecată
să dau socoată pentru ce-am făcut,
păcatul urlă-n haită şi m-aşteaptă
şi nu mă iartă chiar dacă am căzut.

O soartă am, şi-n lanţuri am trăit-o
încătuşat în lacrimi şi durere,
fiinţa mea din suflet am iubit-o
ce mi-a adus atâta mângâiere.

SA CREZI IN IUBIRE.

Treceam cu gândul să te văd
şi ochii mei să te privească,
mă întorceam să mai revăd
iubirea ta cea îngerească.

şi drumul tău i-aşa de lung
doar când sărutul vrea s-ajungă,
se-ascund şi stelele în crâng
şi ochii tăi încep să plângă.

şi eu m-apropii lin, încet
de gură ta ca o nălucă,
şi îţi şoptesc că te aştept
atunci când luna iar se culcă.

Îmi eşti ca îngeru-n altar
şi te iubesc ca o fecioară,
de asta vin la tine iar
să ne iubim în prag de seară.

Te ştiu departe şi mi-e greu
şi gândul strigă după tine,
mereu m-apucă dorul tău
şi noapte-ambrate-adormi cu mine.

Atât de mult te-mbrătisez
că toată noaptea e geloasă
cu ţine-n astre mă visez
ce stalucesc pe mare-abastră.

TALISMANUL MEU NEPRETUIT.

Am găsit noaptea plângând
peste mari şi peste ape,
te-am chemat la mine-ngand
să te am mereu aproape.

doar iubirea mea suspină
şi îmi spune că te vrea,
sus pe crucea de lumină
te aştept frumoasa mea.

Tu treci albă ca zăpada
prin livezile cu stele
şi aprinzi atunci livada
cu luceferiii din ele.

Şi se-arată mândra noapte
ca regină-npodobită,
ce se-ascunde printre şoapte
fiindcă-mi eşti a mea iubită.

Te iubesc ca un luceafăr
care-acoborat pe ape,
lin s-adoarmă pe un nufăr
lângă mine mai aproape.

Şi să curgem amândoi
pe o filă de poveste,
căci e dragostea din noi
cea rămas şi încă este.