PRIVESTE-MA CA AM VENIT

Priveşte-mă că am venit
şi nu-ţi pleca acuma ochii
pribeag, păşind, eu te-am găsit
pe drumul, unde dorm şi plopii.

Şi nu-ţi pleca privirea-n jos
şi lasă-ţi ochii să mă vadă
cu chipul tău, firav, frumos,
pe trupul meu încet să cadă.

Atât de mult am îndurat
şi nu am vrut să uit de tine
dar, m-am gândit că te-am lăsat
printre, dorinţe şi suspine.

Cu ochii tăi ascunşi sub gene
mirată ştiu că  mă priveşti
şi-acum nu ai de ce te teme
când ştiu că încă mă iubeşti.

Doar, tu mai eşti în gândul meu
şi te ascult cu-a mea iubire,
iubitul visului sunt eu
şi taina ta din fericire.

Frumoasa mea, ce mult aş vrea,
să se deschidă înc-o dată
iubirea nopţii dintr-o stea
cu-a sa lumină fermecată.

DOAMNE, DA-MI O RUGACIUNE

Doamne, dă-mi o rugăciune
să mă urc spre cer cu ea
să te strig apoi pe nume
când ajung în poarta ta.

Tu, desfă-mi pacatu-n două
fă din mine robul tău
dă-mi, o haină-n suflet nouă
ca să pot scăpa de rău.

Lasă-mă, să mă târăsc
sărutând pământul care
l-am păşit să întâlnesc
sfânta Ta din cer chemare.

Dă-mi, Tu Doamne, vindecarea
să mă ungi pe trup cu ea
să îmi curgă alinarea
în genunchi la poarta ta.

Tu, eşti vinul de la masă
care l-am gustat în taină
Tu,eşti pâinea mea din casă
care m-ai hrănit cu mană.

Doamne, dă-mi lumina ta
să mă spăl în rugăciune
să mă urc la cer cu ea
pentru marea iertăciune.

LUMINA UNUI SUFLET

Fără suflet nu trăieşti
într-o lume zbuciumată,
dar nu poţi nici să iubeşti
inima ce e curată.

Fără dragoste nu poţi
să cunoşti ce e iubirea,
eşti ca lupul între hoţi
devorând şi fericirea.

Cine vrei să te-nţeleagă
când tu minţi destinu-n faţă?
doar iubirea e întreagă
când sărutul te răsfaţă.

Mai trăieşti c-aşa e soarta
să îţi bei paharul plin,
până se deschide poarta
să îl umpli de pelin.

Ştii, că ai mândrie mare
şi nu poţi scăpa de ea
cum să ai tu alinare,
când pe tine crucea-i grea?.

Doar păcatul te răsfaţă
aruncând noaptea pe tine
chiar de este dimineaţă
tot pe crucea ta revine.

Lumea nu se moşteneşte
nu se cumpără cu bani,
fiindcă totul se plăteşte
când o-n seli de-atâţia ani.

Dacă crezi că poţi vreodată
să iubeşti un suflet bun,
Domnul vine şi te iartă
şi din suflet eu o spun.

LUMINA LINA

Lumină lînă, călătoare
ai coborât pe chipul meu
ca rază blândă din altare
să mi-l aduci pe Dumnezeu.

Tu m-ai ascuns în rugăciune
să pot vedea lumina Ta
să strig la cer un singur nume
când voi ajunge-n poarta Sa.

Sunt o fiinţă trecătoare
spre veşnicia ce m-aşteaptă
chiar dacă sufletul mă doare
păcatul vine şi nu iartă.

La steaua dinspre răsărit
cuvântul Domnului te-ascultă,
din cer spre Tine a venit
iubirea Lui ce nu te uită.

Lumină lînă, aurie
cu în curat te-ai îmbrăcat,
Tu fiind a Domnului Solie
păcatele ni le-ai spălat.

SI DACA CLOPOTE MAI BAT

Şi dacă clopote mai bat
în zi de sărbătoare,
e pentru că încă străbat
credinţa în altare.

Aşa am învăţat să cred
că Domnul e dreptatea,
mereu am vrut că să aleg
dar nu să vină moartea.

În fiecare zi am vrut
s-ascult cum cânta-n turlă
ecoul lor ce-a străbătut
păcatul care urlă.

Ce vină am că m-am născut
în lacrimi şi durere?
şi prin păcate am crescut
când sufletul mă cere.

Mai sunt destine pe pământ
şi cruci de dus în spate,
dar taina sfântului cuvânt
le spală de păcate.

Şi dacă eu n-aş fi ales
să stau în rugăciune,
păcatele m-ar fi cules
cu moartea pe tăciune.

CITESTE-MI DOAMNE RUGACIUNEA

Citeşte-mi Doamne rugăciunea
cu care eu m-am ridicat,
să cer la Tine iertăciunea
cuvântului ce l-am scuipat.

Citeşte-mi Doamne Tu păcatul
ce mi-a furat iubirea ta
eu m-am ferit să calc în altul
dar el, mereu , mereu mă vrea.

Citeşte-mi sufletul din mine
să-ţi spună el ce-am suferit,
când eu am vrut s-ajung la tine
prin mirul tău ce m-a sfinţit.

Citeşte-mi crucea care plânge
şi nu lăsa durerea mea,
să curgă-n lacrima ce unge
credinţa de la poarta Ta.

Citeşte-mi dragostea tăcută
ce te aşteaptă s-o primeşti,
inima mea nicicând nu uită
că prin păcate mă iubeşti.

Dar eu te rog să-mi dai putere
să nu mai scuip numele Tău
căci sufletul mereu te cere
să curgi în mine, Dumnezeu.

DE MULTE ORI

De multe ori am încercat
să las trecutul să apună
acolo unde l-am lăsat
când mă striga ceva să-mi spună.

Dar m-am făcut că nu-l aud
şi am păşit grăbit n-ainte
eram ascuns şi eram surd,
departe de a lui cuvinte.

Până-ntr-o zi când s-a întors
şi mi-a lăsat a lui scrisoare,
dar eu eram plecat pe jos
să-mi spăl iubirea ce mă doare.

De-atunci mă strigă prin scrisori
tot canutând să îmi vorbească,
dar eu m-ascund de mii de ori
şi mă feresc să mă găsească.

Un singur dor mai am acum
când viaţa merge înainte,
să nu îmi las iubirea-n scrum
ca noapte neagră pe morminte.