prin mocirla de păcat,
nici chiar roua dimineţii
crucea nu ţi-a mai spălat.
Un destin te duce-n viaţă
printre chin şi rugăciune,
lacrima ce-o ai pe faţă
nu îţi spală al tău nume.
Chiar de vrei să fugi de cruce
nu uita că cineva
te aşteaptă la răscruce
să îţi spele inima.
Nu uita că e golgota,
cel ce ne-a spălat păcatul,
nu lovi nici când cu bota
c-o să cazi, şi-o să faci altul.
Doar o cruce încă plânge
pe golgota răstignită,
fiindcă sângele o unge
şi-acum zace părăsită.
Cine crezi că e mai mare
dintre cel bogat şi rău?
de-ţi duci crucea în spinare
tot ajungi la Dumnezeu.
Tot în poarta lui de aur
tu vei sta la judecată,
chiar de ai cununi de laur,
de păcat el nu te iartă.
E mai bine-n rugăciune
şi cu capul tău plecat,
doar aşa ai iertăciune
de la sângele vărsat.
Nu uită că sus e cerul
şi deasupra Dumnezeu,
chiar de simţi în vis eterul
tot vei plânge când ţi-e greu.
Drumul duce doar odată,
paşii tăi cu crucea-n spate,
sus în cer la sfânta poartă
să te spele de păcate.
