AM IUBIT DIN TINE VISUL

Am iubit din tine visul
răscolind în suflet dorul
ţi-am trimis în noapte scrisul
să îţi potoleşti amorul.

Lăsând muza să-ţi vorbească
ca un tril de ciocârlie
şi apoi să ne unească
cu iubirea pe vecie.

De ce plângi pe pieptul meu?
murmurând cuvinte dulci
roagă-te la Dumnezeu
lângă îngeri să te duci.

Să mă ţii de mână prins
când ai inima curată
focu-n mine tu l-ai stins
cu o lacrimă vărsată

Peste chipul tău coboară
ochii mei atinşi de gheaţă
cu privirea îmi omoară
fericirea de pe faţă.

Toată tinereţea trece
şi te-ascunzi de ea, de frică
bătrâneţea curge rece
şi spre stele ne ridică.

AM DEVENIT UN CHIP DE PIATRA

Am devenit un chip de piatră
o stânca care n-a apus
dar ştiu că sufletul te iartă
cum iartă Dumnezeu de sus.

Am fost şi eu măcar odată
ca visul prins într-un măslin
dar am căzut răpus de soartă
pe crucea mea să mă închin.

Tăcut cu ochii spre iubire
mă pun ades la masa ei
să-mi dea un gram de fericire
din cupa plin-a dragostei.

Şi dacă n-ar fi fost destinul
cum aş putea să zăbovesc?
la masa ei să-mi beau eu vinul
şi-n suflet iar să o primesc.

E soarta crudă, sau e vie?
nu poţi privi adânc în ea
eşti ca un vis în colivie
şi-aştepţi să vină moartea ta.

Şi amintirea mai rămâne
în urma ta să mai vorbească
în gândul unui singur nume
care mai vrea să te iubească.

SOMNUL ZEILOR

Vânt turbat ce-aduci furtuna
răscolind deasupra norii
unde zeii fură luna
de se pierd în vis cocorii.

Se zvoneşte printre stele
că un zeu îşi bea nectarul
Poseidon se luptă-n ele
cu ispita şi pocalul.

Curge vinul în pahare
când furtuna le aduce
ploaia stelelor în mare
când spre somn luna se duce.

Tună cerul şi se-aprinde
fulgerul ce iar străbate
unde Afrodita-şi prinde
dragostea spre libertate.

Se desprind căzuţi din soare
diamante ce străpung
norii care plâng în zare
când pe chipul lor ajung.

Şi când vântul se opreşte
zeii cad pe rând în somn
steaua nopţii le zâmbeşte
şi încet pe lun-adorm.

NU TE TEME SA IUBESTI

Nu te teme să iubeşti
când vâsleşti în a ta barcă
fiindcă toate le plăteşti
când iubirea te încearcă.

Răscolind prin mii de gânduri
căutând o amintire
care curge printre rânduri
peste marea ta iubire.

Eu te las să îţi duci dorul
ca o vâslă lin pe valuri
când pe tine plânge norul
ca o salcie pe maluri.

Tu rămâi ascunsă-n stele
cea mai sfânta rugăciune
când icoanele din ele
fac din tine o minune.

Te rog Doamne să îi dai
cea mai sfântă picătură
din izvoarele din rai
unde nu e loc de ură.

Şi-unde o cămaşă albă
o aşteaptă s-o îmbrace
cu iubirea ta cea caldă
veşnicia s-o împace.

Când tristeţea te doboară
să te-ascunzi din faţa ei
căci în suflet îţi omoară
fericirea dragostei.

Să nu pierzi noaptea prin vis
fiindcă zodia fecioară
iar iubirea ţi-a aprins
când în suflet îţi coboară.

Să te rogi ca o icoană
sub o candelă aprinsă
care-ţi plânge iar în taină
cu iubirea necuprinsă.

ULTIMA RUGACIUNE

Moartea zace răstignită
lângă cruce mă aşteaptă
care plânge obosită
lângă judecata dreaptă.

N-o să scap de ce mi-e scris
cuiele încă m-aşteaptă
calea vieţii s-a închis
sus în cer la sfânta poartă.

Pe golgota am ajuns
mai sărac ca niciodată
printre palme m-au pătruns
cuiele ce nu mă iartă.

Din durere nu mai ies
tremurând în chinuri grele
de pe cruce mi-am ales
nemurirea între stele.

Setea vine şi loveşte
şi în mine-adânc coboară
ca un vis ce se porneşte
şi încetul mă omoară.

Moartea vine ca o fiară
şi aşteaptă să mă ducă
în mormânt cu-a ei năvală
dar spre cer Domnul mă urcă.

DULCEATA DIMINETII

Dulceaţa dimineţii trezeşte ochii tăi
aducători de lacrimi ca roua aurie
de vrei să muşti din soare lumina să o bei
întinde-te ca ziua pe marea lui câmpie.

Nisipul spală timpul cu firele de piatră
şi mângâie clepsidra în marea lui tăcere
iubire te aşteaptă şi-apoi în vis te iartă
şi tu-ţi primeşti sărutul atunci când el te cere.

Doar primăvara vine cu marea ei culoare
şi părul ţi-l pictează cu-al ei penel ascuns
şi-n rama ei te pune cu chipul tău de floare
purtându-te pe valsuri cu trupul tău străpuns.

Dar lasă-te pe pernă ce florile ţi-a pus-o
sub capul tău încet ca o romanţă lină
pe strunele ce-ţi cântă iubirea mea a dus-o
în dimineaţă asta la poarta ta divină.

Aşa să înţelegi că sufletul te iartă
strângându-te de mâmă să îţi aduci aminte
căci doar povara ta din suflet el ţi-o poartă
şi dragostea o pune pe masa ta fierbinte.

CUM SA NE VEDEM CU DRAGOSTEA

Cum să ne vedem ?
că dragostea mereu e mută
cum să ne vedem ?
că fericirea nu te uită.

Doar iubirea mea
mă mai întreabă câteodată
dacă într-o stea
te-am rătăcit ultima dată.

Chiar de mi-ai furat
din tolba mea ascunsă-n vis
eu te-am mângâiat
cu palmele ce te-au atins.

Ai fost un sărut
ce l-am purtat pe-a mele buze
dar tu ai căzut
ca perla albă-ntre meduze.

Şi te-am rătăcit
ca pescăruşul care zboară
înspre răsărit
să te iubesc şi-a două oară.

Nu te întrista
căci visele nicicând nu iartă
sus pe cer vor sta
şi îţi vor bate iar în poartă.

Să te pregăteşti
că o să vin pe lună plină
iar să mă iubeşti
în foamea ta, ca o felină.

Şi va învia
acel sărut căzut în mare
ne vom saruta
cu o iubire ce nu doare.