COROANA INIMII

Cine poate să-nţeleagă
inima când te iubeşte,
ia pe nimeni nu întreabă
dac-o vrea, sau o doreşte.

Ca un râu în tine curge
şi îţi spală supărarea,
printre lacrimi te ajunge
să-ţi aducă alinarea.

Nu te minte niciodată
cum nu te-a minţit IISUS
când iubire-adevărată
ţi-a adus-o chiar de sus.

Adevărul nu ţi-l vinde
pentru bani sau pentru-avere
ea pe chipul tău îl prinde
în altar la înviere.

Îţi adună suferinţa
şi apoi se umileşte
printre lacrimi cu căinţa
tot pe tine te iubeşte.

Şi mă-ntreb, tăcut în taină....
cum mai poate să iubească?
când iti pune iar pe rană
doar iubirea îngerească.

TE IUBESC

Te iubesc, cât te iubesc
cu sărutul meu tot îţi vorbesc,
te iubesc, atât de mult
vreau cu tine noaptea s-o ascult.

Te iubesc, şi-mi este dor
ca un vals în zborul de cocor,
te iubesc, frumoasa mea
lasă-mi tu în dar inima ta.

Te iubesc, înger curat
tu iubirea-n suflet mi-ai lăsat,
te iubesc şi nu-ncetez
lângă tine noaptea s-o visez.

Te iubesc, cum n-am iubit
când pe colţ de stele te-am găsit,
te iubesc, ca un izvor
când tu curgi în mine-ncetisor.

Te iubesc, chiar de-am rămas
să trăiesc cu tine doar un ceas,
chiar de-ar fi acum să mor
voi pleca în stele călător.

Şi mă duc , mă duc departe
unde doar iubirea ne desparte,
şi voi sta să te păzesc
când te-aştept să vii, să te iubesc.

PRIVESC LA CHIPUL TAU

Privesc la sânul tău cum cade dezgolit
fără să bagi de seama în vis ai adormit,
mă las pe chipul tău şi mă ascund sub gene
să simt iubirea ta ce pentru mine geme.

Adânc ai coborât, întinsă, adormită,
poate că eu am vrut, atunci să-mi fii iubită,
dar te-am pierdut în timp, ce s-a ascuns de mine
cum să te fur din el? cum să ajung la tine?

De ce e soarta crudă şi iar nu ne mai lasă?
ne dă să-i bem pelinul rămas pustiu pe masă,
când tu te-afunzi tăcută în visul liniştit
m-ăntreb nebun în mine, sunt eu al tău iubit?

Am încercat să lupt cu soarta şi destinul
dar n-am putut nicicând să-i beau din tavă vinul
am încercat să gust doar nafura creştină
dar m-a oprit păcatul, s-ajung la Sfânta cină.

Dar nu mă las bătut, îngenunchiat de viaţă,
eu ştiu c-am mai căzut cu lacrima pe faţă
dar m-a atins un înger, şi-apoi m-a ridicat
lăsând pe chipul meu sărutul lui curat.

Un înger ai rămas pe mine răstignit
să îmi vorbeşti aievea în gânduri  învelit
aştept o zi anume ce va veni sub soare
atunci iubirea noastră va curge în izvoare

LACRIMI ALBE

Eu nu te mint frumoasă noapte
căci vreau să pun pe cerul tău
iubirea mea şi-a mele şoapte
să îţi vorbească-n locul meu.

Mereu să-mi laşi lumin-aprinsă,
să nu mă pierd pe marea ta
când vreau să fug pe-aramă-ntinsă,
tu să mă duci la steaua mea.

Eu nu te-am fugărit vreodată
sau ţi-am furat ceva din vis,
romanţa ta n-a fost uitată
când eu poemul tău l-am scris.

Tu să mă laşi să-mi plimb iubirea
prin crângul tău cel liniştit,
unde doar eu şi fericirea,
în lacrimi albe te-am găsit.

Când trece luna să se culce,
curgând pe-al tău izvor aprins,
atunci, îţi este somnul dulce
când stelele pe rând s-au stins.

Te-aştept şi mâine să te-ntorci
să te ating cu-a mea iubire,
să îmi deschizi a tale porţi
şi să mă duci spre nemurire.

CARAREA RUGACIUNII

Cu mâinile împreunate
muscand din ele cu putere,
închin la Domnu-amele fapte
simţind durerea în tăcere.

Încep să strig, iertare Doamne
sunt eu cu capul în pământ,
ura din mine nu mai doarme
şi îmi ucide-al tău cuvânt.

Păcatele îmi zac pe cruce
ca grâul care umple sacul,
şi-n ochi durerea îmi aduce
şi plâng cum plânge şi săracul.

Doar rugăciunea îmi vorbeşte
când mă trimite-n poarta Ta,
unde spre Tine mă târăşte
să strig acum iertarea mea.

Sunt pe pământ un trecător
un fulg de nea căzut în soare,
şi-apoi eu mă topesc şi zbor
când Tu mă strigi la adunare.

Al Tău cuvânt răsună-n clopot
cu mirul care ne sfinţeşte,
şi când coboară ca un ropot
din cer la toţi el ne vorbeşte.

Genuncii simt cum îi cuprinde
pământul lăcrimând sub ei,
durerea lui încet mă prinde
rupând iubirea dragostei.

Să nu mă laşi în moartea neagră
ce rage ca un leu turbat,
când vine-n fugă nu întreabă
dacă în suflet eşti curat.

Un bici plesneşte cu dreptate
lovind păcatul din destin,
şi rugăciunea mă desparte
de crucea mea în veci, AMIN.

NU AM UITAT

De ce-ai plecat cu ochii trişti
şi faţa în batistă?
ştiam mereu că tu exişti
în viaţa asta tristă.

Şi mai ştiam că te-am iubit
cum nu am iubit cerul,
şi-acum sunt trist, nefericit
când iar privesc eterul.

Mă uit mereu în faţa mea
cum trec pe lângă lume,
şi caut să găsesc o stea
s-o pot striga pe nume.

Dar, undeva eu mă opresc
şi mângâi amintirea,
care îmi spune să-ţi iubesc
doar ochii şi iubirea.

Cum aş putea să nu o fac
când ştiu că am trăit?
chiar dac-acuma trist eu zac
în gânduri fericit.

Când mă gândesc atât de mult
cum ne-am iubit odată,
şi-acum tăcerea o ascult
când ştiu că e curată.

Cu tine nopţi am colindat
cuprinşi în dor ferbinte,
şi în amor ne-am sărutat
în râuri de cuvinte.

Şi dacă tu n-ai fi venit
din marea depărtare,
eu nu-ţi eram nicicând iubit
şi tu o arătare.

Aşa a fost să ne-ntâlnim
când n-ea cerut iubirea,
şi-n floarea ei să ne iubim
cu toată fericirea.

Nu voi uita privirea ta
ce mă privea-n oglindă,
când te-am văzut în faţa mea
firavă şi timidă.

SUNT CLIPE

Sunt clipe ce le mai doresc
întoarse din trecut,
când eu le chem să le vorbesc
în gândul meu  tăcut.

Sunt nopţi în care am visat
cu tine veşnicia,
şi-n ochii mei eu le-am păstrat
să nu îmi pierd iubirea.

Sunt plopii-n vise adormiţi
cum n-au mai fost vreodată,
mai suntem noi ce-am fost iubiţi
cu dragostea curată.

Sunt amintiri ce au rămas
bătute-n lacrimi pure,
ce ne-au vorvit cândva în glas
iubirea să ne-o fure.

Noi am ales din aşternut
săruturi cu petale
când ne-am iubit şi am căzut
cu soarele în mare.

Oceanul curge-acum pustiu
pe marea adormita
atunci am vrut iubit sa-ti fiu
frumoasa mea iubita.