MOARTEA UNUI INGER

Un înger plânge-naripat
deasupra unui cer senin,
prin zborul sau el s-a lăsat
peste cununa de măslin.

Din ochii lui încep să cadă
petale albe de ninsoare,
cum curge apa în cascadă
prin lacrimile iertătoare.

A fost şi el cândva fiinţă
ce a trăit ca să iubească,
dar a lovit-o suferinţa
din ura rea cea omenească.

Pădurea i-a cântat durerea
şi toţi copacia-u plâns tăcut,
când si-a pierdut şi mângâierea
prin frunze trupul a zăcut.

Acum mireasă-i îmbrăcată
sub chip de înger îngeresc,
şi-a fost fiint-adevărată
şi toţi din ceruri o iubesc.

Cortina a căzut în noapte
şi toţi pe rând au amuţit
se mai aud a sale şoapte
ce curg izvoare din zenit.

BETIVUL SATULUI

Sa-ntalnit baba cu moşul
pe o uliţă în sat,
când cânta încă cocoşul
moşul era mort de beat.

Şi la luat baba la sfadă
de s-a adunat tot satul,
era lumea toată-n stradă
de nu se vedea asfaltul.

  Unde umbli beţivane?
vaca-n grajdi este nemulsă,
oile zbiară de foame
şi de vaca-m fost împunsă.

La scuipat baba odată
ca-nceput să radă lumea,
era foarte supărată
şi beţiv tot îl numea.

Moşu-aluat baba de mână
şi-a ţipat în gura mare,
a-nceput apoi să-i spună
să îl ducă în spinare.

  Nu mai pot, ascultă babă:
eu sunt beat şi ameţit
dum-acas-acum degrabă,
toată viaţa te-am iubit.

  Tu nu vezi, se uită satul,
ca la circ s-a adunat,
ştii că eu îţi sunt bărbatul,
poate-acum te-am supărat.

  Taci din gură beţivane
că m-am săturat de tine,
poţi să mori acum de foame,

nu mai dormi in pat cu mine.

Şi s-a dus n-apoi spre casă
drăcuind moşul într-una,
când in sat seara se lasă
a-nceput pe cer furtuna.

IUBIREA CARE NU SE UITA

Să nu rămânem trişti vreodată
să mă-ntelegi mereu aş vrea,
doresc pe faţă ta scăldată
să curgă toată dragostea.

Decâte ori te-aştept tăcut
privind adânc în depărtare,
eu mi-amintesc că te-am văzut
cum cade soarele în mare.

Şi mi-amintesc cum te-atingeam
când ochii tăi străpunşi în mine,
mă luminau ca luna-n geam
să mă iubesc adânc cu tine.

Mereu aştepţi să spun cuvântul
să fiu eu primul care-ţi spun,
să curgă-n tine cum e vântul
nebun în fuga lui pe drum.

Şi când auzi cuvântul magic
tu mă iubeşti încătuşat,
eu uit nebun ce a fast tragic
când toată viată mi te-a dat.

Tăcuţi noi stăm, privind ascunşi
cu zâmbetele-n colţ de gură,
de dragoste suntem atinşi
când nu mai este loc de ură.

Tu simţi cum setea ne doboară
şi mă cuprinzi să nu mă pierzi
atunci iubire-adânc coboară
ca un luceafăr prin livezi.

Nimic nu poate să destrame
iubirea care ne hrăneşte,
ea potoleşte-anoastră foame
cu flacăra ce ne-ncălzeşte.

Te ruşinezi ca o mireasă
lăsând iubirea să-ţi vorbească,
tu simţi cum încă se mai lasă
în suflete să ne unească.

Aceleaşi gânduri sunt în mine
ce nu mă lasă călător,
ele m-ascund să fiu în tine
doar un luceafăr visător.

Cum trece luna peste noapte
şi lumineaz-a ei comoară,
eu ştiu că încă se mai poate
să ne iubim şi-a două oară.

DA-NE DOAMNE

Dă-ne Doamne libertate
că suntem săraci şi goi,
n-avem bani, n-avem palate
dar avem credintă-n noi.

Dă-ne glia strămoşească
cu ţărână roditoare,
dă-ne ploaie să rodească
câmpurile ca o floare.

Dă-ne Doamne mirul sfânt
să ne ungem cu credinţă,
dă-ne şi al tău cuvânt
să ne-ajute-n biruinţă.

Dă-ne Doamne sănătate
casa plină de copii,
şi ne iartă de păcate
când ne duci în veşnicii.

Iartă-ne la judecată
când la tine vom ajunge
unde şi Isus ne-aşteaptă
printre lacrimi a ne unge.

TAINA SUFLETELOR

În taina sufletelor noastre
eu îţi vorbesc s-auzi ascuns,
şi-n clipele ce sunt sihastre
cu dragostea eu te-am pătruns.

Sunt şoapte care dau năvală
şi bat mereu să te atingă,
să îţi vorbească fără fală
şi-apoi în vis să te cuprindă.

Tăcută eşti când mă asculţi
cu ochii tăi ce mă privesc,
ca soarele ascuns în munţi
pe colţ de stele îţi vorbesc.

Îţi mângâi  buzele tăcut
când gândul meu îţi tot vorbeşte,
şi-atunci eu ştiu că s-a născut
iubirea mea ce te iubeşte.

Nu pot să stau nepăsător
când chipul tău mă înconjoară,
mai mult de tine-mi este dor
când lacrimile mă omoară.

Eşti vis, nălucă, sau iubire?
sau poate eşti din univers?
sau poate vii din fericire
ce mi-ai cântat mereu în vers?.

MANDRIA MINCIUNII

Ascultă-mă şi ţine minte,
minciuna merge înainte
şi foamea vine după ea,
chiar dacă-ţi cântă dragostea.

Tu nu uita pe unde treci
când fugi adesea pe poteci,
sunt ochii celui ce e sfânt
chiar sus în cer şi pe pământ.

Să te opreşti şi să priveşti
chiar dacă vrei să mai iubeşti,
în urma ta ce ai lăsat
fiindcă pin lacrimi m-ai vărsat.

Dar timpul se va răzbuna
când îţi va bate-n uşa ta,
şi-atunci pedeapsa te aşteaptă
la judecata ce e dreaptă.

Nimeni nu scapă de păcat
chiar dacă-n suflet a intrat,
căci crucea-ţi plânge pe destin
cu-amare lacrimi de pelin.

Şi când mândria te-a ucis
tu te-ai ascuns în al meu vis,
şi mai minţit cu gura ta
când noaptea a murit şi ea.

COMOARA UNEI IUBIRI

În suflet eu am adunat
din fiecare noapte-aprinsă,
luceferii ce ţi-au cântat
iubirea mea pe zâmbet prinsă.

Şi-am adunat încă o stea
de vise-n noapte purtătoare,
şi mai avea dragostea mea
prin ochii tăi strălucitoare.

Am mângâiat cu tine cerul
când toate stelele-au căzut,
şi am fugit să prind eterul
când noapte-an soare ne-a văzut.

Erai frumoasă cum e luna
ascunsă-n aur învelită,
ce-ţi lumina în par cununa
pe-al meu luceafăr, fericită.

Inima mea îţi poate spune
ce mult iubesc fiinţa ta,
o strig în vis pe al tău nume
cu sufletul şi dragostea.

Doar tu exişti pe astă lume
şi doar pe tine te iubesc,
eu vin mereu pe-atale urme
cu sufletul să îţi vorbesc.