DE-AR FI SA VII.

De-ar fi să vii în patul meu, gândeşte-te mereu la mine,
şi eu m-ascund în gândul tău, ca un luceafăr în destine.

Gândeşte-te măcar o clipă că poţi zbura în fericire,
şi eu îţi dau a mea aripă să gusti frumoasa mea iubire.

Pe pieptul meu să te cuprind cu un sărut ce te îmbată,
şi-n vraja visului te prind, care te fură inc-odată.

Atât de blând frumoasa mea,te simt pe fulgul ce adie,
cand tu coborî din colţ de stea cu luna albă în câmpie.

Mai am un pic şi-ncet adorm şi ochii tăi se lasă-n vise,
cu chipul tău căzut în somn, când stelele lucesc aprinse.

Cascada nopţii se aprinde pe bolta cerului divin
şi printre zodii ea ne prinde ca doi luceaferi în destin.

MINTEA NEBUNULUI LA PUTERE.

Voi m-aţi votat şi v-am minţit
şi-am prins acum în gât ciolanul,
putere-n dânsul am găsit
din pâinea voastră îmi scot banul.

Trăiesc ca bosul în palate
şi voi puterea mi-o plătiţi,
vă pun doar taxe-nbelsugate
chiar dacă tot nu mă iubiţi.

Căci eu vă bag în sărăcie
şi eu dictez ce să mâncaţi,
trăiţi mereu pe datorie
socoată mie să îmi daţi.

Doar eu conduc în astă ţară
şi legea este pentru voi,
puteţi dormi-n boscheţi afară
că voi, nu mai aveţi nevoi.

Eu am copii şi-i cresc din greu
şi iar îmi cereţi să vă dau,
în casă eu trăiesc mai rău
de-aceea ţara eu v-o iau.

Mi-e silă să vă mai privesc
că sunteţi hoituri împuţite,
voi cum a-ţi vrea să vă iubesc
când sunteţi vite adormite.

Chiar dacă nu mă mai votaţi
târâş la mine-o să veniţi,
şi votul vostru să îl daţi
de nu, în foame-o să muriţi.

IUBIRE, DRAGOSTE SI URA.

Prin balele ce-ţi curg din gură
iubirea zace-ncătusată
şi dintîi tăi sclipesc în ură
cum nu au mai sclipit vreodată.

Hain de moarte şi durere
îţi place să ucizi destine,
distrugi săruturi, mângâiere
şi nopţile ce sunt divine.

Nimic nu poate să trăiască
când gura ta omoară vise,
dar cine să te mai iubească
când stelele le vrei ucise.

Sunt ochii tăi ce zac în sânge
şi inima în lanţuri grele,
iubirea nopţii încă plânge
cu sufletul în zbor spre stele.

Şi dragostea încet se pierde
într-un deşert însângerat,
în ochii tăi încă se vede
cum moartea vine din păcat.

Eşti fiara ce aduci otrava
când muşti ca şarpele iubirea,
de otrăveşti în flori livada
şi duci în moarte fericirea.

DE CE?

De ce din mine ai plecat?
căci ochii nu te uită,
de ce în lacrimi m-ai lăsat
când dragostea e mută?

De ce pe mare lung privesc
catandu-te în zare?
când vreau mereu să mai iubesc,
doar sufletul mă doare.

De ce nu pot să te găsesc,
când dorul mă apasă?
aş vrea mereu să-ţi mai vorbesc
când liniştea se lasă.

De ce iubire eu mai am?
de ce mai urlă-n mine?
de ce în suflet te găseam,
să mă iubesc cu tine?

De ce stau singur, dus şi trist,
în gândul meu ce plânge?
de ce în mine m-am închis
când dragostea mă unge?

Mă tot întreb de-atâtea ori
în gândurile mele,
cum aş putea să te găsesc
luceafăr printre stele?.

Căci mi-a rămas sărutul tău
pe buzele-mi atinse,
şi nu mai pleci din dorul meu
când nopţile sunt stinse.

SA NU LASI NOAPTEA SA APUNA.

Priveşte-ţi dragostea din suflet

cu colţii tăi s-o rupi adânc,
ca lupul care zace-n urlet
nebun de foame şi flămând.

Să fii turbat de-a ta mânie
şi foamea iar s-o potoleşti,
ca floarea inimii să-ţi fie
din rudele împărăteşti.

Loveşte inima şi muscă
hapsând, adânc şi însetat,
ca leul care zace-n cuşcă
cu colţii lui, însângerat.

Să nu laşi noaptea să apună
în foamea ta de lup nebun,
să laşi doar dragostea să-ţi spună
cum clopotele-ţi bat în drum.

Sunt florile din colţ de stele
ce-n visul tău încet coborâ,
şi noaptea ce apune-n ele
îţi cântă în sărut pe seară.

Închide ochii şi priveşte
cum foamea urlă ne-ncetat,
căci doar iubirea mai găseşte
sărutul meu ce ţi l-am dat.

POVESTEA UNEI IUBIRI.

Eşti atâta de frumoasă,suflet bun
ca o mare ce se lasă peste drum,
să pluteşti pe valul ei cu paşii tăi
să ajungi la mine-n suflet de mă vrei.

Eşti cu zâmbetul pe buze, şi-mi vorbeşti
şi ai vrea iubirea mea s-o mai primeşti,
dar primeşte-ntâi sărutul ce te-atinge
şi-apoi vei vedea că dragostea învinge.

Nu te las să cauţi, ziua-n care o să vin
căci luceafărul de noapte-ţi e divin,
şi pe scara lui, să urci până la cer
să primeşti lumina sfântului eter.

Eşti doar tu şi ochii tăi ce mă privesc
şi pe scara nopţii, eu aş vrea să te iubesc,
să plutim doar noi în noaptea sfântă
doar atunci, când dragostea în ea ne cântă.

Nu e vis ce curge printre stele
când doar candela mai arde printre ele,
să nu fii în el tu marea mea iubire,
când doar universul lui îmi dă de ştire.

Am primit în inimă, icoana ta
şi am pus mereu sărutul meu pe ea,
doar eu mai ştiam cât te iubesc
Când vroiam mereu să îţi vorbesc.

INIMA.

Inimă ce tristă eşti, inimă
printre lacrimi ne iubeşti, inimă
tu ne dai la toţi iubirea,inimă
să ne găsim fericirea-n dragoste.

Lângă suflet şi durere, inimă
tu ne-aduci şi mângâiere, inimă
noi în lacrimi te băgăm , inimă
până ce ne îmbătăm în dragoste.

Tu în noi aprinzi lumina, inimă
până ce ne alungi vina, inimă
curge dragostea pe noi, inimă
şi ne spală de nevoi în dragoste.

Sufletul îţi dă putere, inimă
şi-n durere mângâiere, inimă
noi în tine vrem să fim , inimă
până-n clipa ce murim în dragoste.

Mirul sfânt ce curge-n tine , inimă
unge candela din mine, inimă
şi în taina rugăciunii, inimă
arde flacăra minciuni-n dragoste.

Dorul curge în credinţă, inimă
până-n clipa de căinţă, inimă
fiul domnului pe cruce, inimă
fericirea ne-o aduce-n dragoste.