SOMNUL MARII.

A venit marea la noi,
sa ne-arate cum danseaza,
prin vant napraznic, si prin ploi,
cu valul ei frumos valseaza.

Ea a venit ca o mireasa,
impodobita pentru nunta,
cu mirele ce-i sta la masa,
cand rasaritul lui o-ncanta.

In dans de perle argintii,
se leagana ca o divina,
si-n joc de valuri aurii,
strabate-a soarelui lumina.

Cand prinde luna in oglinda,
o joaca numai intre maluri,
ca soarele s-o poata prinda,
cand fug agale printre valuri.

Si cantecul ei cand se lasa,
s-adoarma stelele in ea,
in noaptea sfanta de matasa,
pe valuri curg de catifea.

In ea ne-arata frumusete,
cand plaja ei frumos o plange,
cand chipul ei frumos in fete,
in linul nopti-ncet se stinge.

Si cand adoarme si viseaza,
oglinda ei se vede lina,
nimic in ea nu mai valseaza,
caci mare-adoarme-ncet divina.

LACUL.

Tremura lacul sub salcii,
si-n sclipirile de valuri,
luna cade printre trestii,
si se-ascunde intre maluri.

Plange luna si suspina,
calatoare printre stele,
cu coroana ei divina,
lacrimand cazand prin ele.

Ascunzandu-se de soare,
prin covorul plin de nuferi,
si prin stele cazatoare,
printre trestii si luceferi.

Soarele vrand sa o fure,
si s-o fac-alui mireasa,
s-o ascunda in padure,
pritre frunza ce-a mai deasa.

Sa aduca rasaritul,
si s-ascunda noaptea-n stele,
trestia sa planga lacul,
ca pierdut luna din ele.

In oglinda lui de apa,
stelele plang cazatoare,
pentru luna care sapa,
pe sub maluri lucitoare.

Curge noaptea lin pe valuri,
aducand sclipiri in plete,
salciile de prin maluri,
curg deasupra lui cochete.

Canta trestia pe ape,
leganata lin de nuferi,
luna vine sa se-adape,
noaptea cu a ei luceferi.

VISELE NOPTII.

Vreau sa-ti gust sarutul azi,
sa-ti ating buzele tale,
cu iubirea ta sa cazi,
peste mine-n a ta cale.

Vreau sa prind s-ascund eu timpul,
ca sa sterg a lui carare,
sa -ti pun iara anotimpul,
in petalele de floare.

Sa unesc luna si marea,
Stelele la poarta sfanta,
nuferii sa-ti puna floarea,
cand la tine vin la nunta.

Sa te-mbrac cu perle scumpe,
si-n argint de catifea,
s-aduc noapte sa te-asculte,
cand din mare-ti cant-o stea.

Hai cu mine sa te duc,
sa te-mbrac cu flori de aur,
noaptea-n flori eu sa te culc,
si sa-ti pun iubiri de laur.

Sa plutesti pe valuri dese,
imbracate de culori,
ingerii in vis sa-ti tese,
ochii cu matasea lor.

S-a zvonit ca vine ploaia,
ce-a pornit din zbor de fluturi,
si-ti aprinde-n ochi vapaia,
cu iubiri in asternuturi.

Te imbrac cu gura mea,
in saruturile de matase,
si prin ochii tai de stea,
iti dau visele frumoase.

SARUTUL PETALELOR.

Pe sanii tai am pus petale albe,
si cu sarutul meu eu te-am atins,
te-am imbracat in flori frumoase dalbe,
si dorul tau din tine eu l-am stins.

Pe ochii tai am pus cristale de lumina,
si-n diamantul sfant eu te-am bagat,
cu ploaia mea din stele si divina,
saruturi dulci pe tine-am asezat.

Ti-am pus pe coapse, atingeri de petale,
te-am mangaiat , ca unic trandafir,
si te-am stropit cu dulcea sarutare,
sa curg frumos in tine ca un fir.

Te-am luat in brate, si te-am strans la piept,
si am zburat frumos in visul de amor,
nu am putut sa stau si sa astept,
si te-am iubit , chiar daca am sa mor.

Se lasa noapte , si inca te iubesc,
si luna bate-n geam sa ne arate,
ca stelele privesc, si ne vorbesc,
c-avem in noi, doar suflete curate.

Si te-am cuprins , sa fii doar langa mine,
ca noaptea s-a lasat pe chipul nostru,
si-ncet, incet adormi si esti cu mine,
si-mi ceri ca noptii sa nu-i pun capastru.

CUNUNA STELELOR CAZATOARE.

Cand va venii rasaritul,
tu vei fi cununa lui,
si-ti va arata iubitul,
in oglinda soarelui.

El va murmura lumina,
cand iti strang roua in palma,
si-ti voi aranja oglinda,
cu flori puse in coroana.

Ziua vine cu-n sarut,
noaptea curge cu petale,
care cad in asternut,
ca izvoarele la vale.

Tace codru-n noaptea sfanta,
si asculta cum pluteste,
cum iubirea noptii canta,
astrele ce te vesteste.

Curge linistea-n coroana,
codrului ce tace-n noapte,
luna plina de arama,
printre stele joaca-n ape.

Ma imbat cu tine-acum,
sii dau noptii un sarut,
ca sa taca-n al meu drum,
numai de mine stiut.

Am sa fur luna din stele,
si-o voi duce la altar,
si ne vom iubi prin ele,
cand mi-e dor de tine iar.

Te voi lua in brate pura,
si te voi plimba prin astre,
si-un sarut iti pun pe gura,
pentru-a fericirii noastre.

Te voi duce in cascada,
unde apa lin coboara,
ca o floare din livada,
cu prfum de primavara.

Cand mi-e dor sa vad iar luna,
am s-o pun napoi ce cer,
sa ii parfumez cununa,
cu mireasma din eter.

Sa rog ingerii sa-i cante,
sus din poarta stelelor,
toate astrele din noapte,
sa se-nchine zeilor.

S-a trezit codrul din vis,
cand luna la luminat,
si a fost ca-n paradis,
cand cu tine i-am cantat.

Am strigat la cer si stele,
cum ca te iubesc pe tine,
si-au trimis alai din ele,
si din portile divine.

Am strigat la poarta sfanta,
si la usa din altar,
cum ca dragostea iti canta,
cand te fur la noapte iar.

Si cand clopotul iar bate,
in coroana dintre stele,
noaptea-ncetul lin strabate,
ochii tai ce cad prin ele.

Te arata cum cobori,
in oglinda din izvoare,
unde tu gasesti comori,
lin pe nuferii din vale.

Iar se vede cum apare,
in oglinda dintre ape,
soarele pus in carare,
cu coroana sa se-adape.

Si cand luna-ncetul plange,
se coboara sa se culce,
si cu mirul ei ne unge,
s-avem sufletul mai dulce.

Ne saruta cu lumina,
care ne-a unit destinul,
si se pierde-ncet divina,
ca apare-ncet divinul.

Iti privesc ochii in soare,
Si iti spun ca te iubesc,
si cand stele cazatoare,
langa ingeri poposesc.

CLOPOTELE SUFLETELOR.

Esti talismanul dintre porti,
de ingeri tu ai fost trimis,
ca ce-ai in tine inca poti,
s-aduci iubire-n paradis.

Din domul sfantului altar,
o candela ei ti-au aprins,
s-aduci aici iubirea iar,
si-n lumanari care sau stins.

Sa ungi icoanele cu mir,
si sa te-nchini in fata lor,
sa fii frumosul trandafir,
sfintit din calea stelelor.

Cand te inchini sa luminezi,
cum sta aprins-o lumanare,
cu sufletul tau sa veghezi,
stand in altar la inchinare.

Si eu voi fi in jurul tau,
sa cer a Domnului iertare,
s-arunc adanc pacatul meu,
s-aprind si eu o lumanare.

Cand suna clopotul in turla,
si sfanta slujba se sfarseste,
altarele incep de urla,
pentru pacatul ce pluteste.

Si vreau atunci s-aprind lumina,
cu nafura cand o gustam,
sa nu ne mai aruncam vina,
si in genunchi la el sa stam.

Si din paharul plin de vin,
doar cu o gura sa-l atingem,
sa nu mai fie-n dor pelin,
In fata raului sa-nvingem.

FABULA PROSTULUI.

Esti animal nascut din frunze,
si mintea ta nu poti s-o duci,
te joci in vis cu buburuze,
si vacilor, tu le spui cuci.

Te numesti bou si esti istet,
dar vaca fuge cand te vede,
gandesti ca puiul din cotet,
pe chip prostia se revede.

Tu vezi o vaca la patrat,
si strigi prin sat in gura mare,
ca esti de patru vaci curtat,
si cea mai mare aratare.

Te duci in tarla si mananci,
frunze de sfecla si petreci,
te plimbi ca boul prost prin lunci,
ca stii pe vaci sa le iubesti.

Nu s-a nascut nimeni din tine,
urmasii tai sunt doar in vis,
le spui la vaci ca-ti este bine,
si ca esti sef in paradis.

Te uiti ca boul la icoane,
habar nu ai sa te inchini,
te duci in sat si furi bomboane,
si de la vaca, porti bichini.

Si vaca satului cand vine,
de tine fuge speriata,
se-ascunde lumea-n sat de tine,
caci nici o vaca nu se-arata.

Acuma satul nu mai este,
ca toata lume-a dezertat,
acum tu scrii si spui poveste,
ca esti frumosul bou curtat.

Dar uite boule in fata,
ca nimeni nu mai este-n sat,
dar cred ca ai pe ochi tu ceata,
si cred ca esti un bou turbat.

Mai lasa-te tu de mandrie,
si recunoaste ca esti prost,
cand bei si faci a ta chindie,
nimic la tine n-are rost.