Te-astept sa te iubesc.

Ai chipul cel mai luminat,
Cu ochi albastri ca de stele,
Pe care eu nu l-am uitat,
Atunci cand ne iubeam prin ele.

Ai chip balai impodobit,
Cu mir din candela divina,
In gura ta eu am gasit,
Dulceata mierii de albina.

Te-am asezat ca o regina,
Tu roza stelelor din noapte,
In poarta cerului divina,
Cand ochii mei privesc in soapte.

Ai tot ramas in ochii mei,
Ce plang in ploaie fericiti,
Cad te sarut se-aprind vapai,
In noaptea marilor iubiti.

Cand se deschide bolta-n soare,
Si ning petale fermecate,
Te-ating cu dulcea sarutare,
In patul florilor pictate.

Si te invit sa nu mai plangi, 
Ca are ci-n sa te iubeasca,
Cu mine-n visul tau s-ajungi,
In sfanta noapte-mparateasca.

Chipul din mine.

Privesc chipul din mine,
Un chip Dumnezeesc,
Dar stiu ca ma pazeste,
Si stiu ca il iubesc.

Ma tot aplec spre dansul,
Si il imbrac in floare,
Sa nu cunoasca plansul,
In dulcea sarutare.

Ii spun povesti in noapte,
Cand gura mea-l saruta,
L-alint cu vorbe-n soapte,
In dragostea-nceputa.

Ma urc cu el in soare,
Ca sa primim lumina,
Si-n dulcea inchinare,
In cer ne e gradina.

E candela ce-mi arde ,
In mine credincioasa,
Frumoasa-n mine sade,
In panza de matasa.

Il iau cu mine-nbrate,
Patrund cu el in vis,
Sa ma iubesc cu dansul,
In nopti in paradis.

Universul sufletelor noastre.

Asculta tu cum canta luna, 
Si mare plange intre maluri,
Caci soarele iti e cununa,

Si noaptea curge printre valuri.

Asculta cum iti cant si eu,
Cum dragostea mea te doreste,
Nisipul mari-ti e mereu,
Doar timpul care te iubeste,

Asculta cantecul din stele,
Care pluteste catre tine,
Si visul cea pornit din ele,
Prin poarta soarelui iti vine.

Asculta ce-ti soptesc acum,
Cu-alintul meu, ca te iubesc,
Caci nu arunc cu vorbe-n drum,
Atunci cu tine cand vorbesc.

Asculta razele de soare,
Care te-alinta-n rasarit,
Iubirea mea in veci nu doare,
Fiindca iti sunt al tau iubit.

Asculta tu tot universul,
Caci noi acol ne-am intalnit,
Din suflet azi ti-am scris eu versul,
Si tot de-acolo am venit.

Noapte de iubire.

Iubieste noapte sfanta de amor,
Ca facem parte amandoi din ea,
Si niciodata visele nu mor,
Fiindca din mine curge dragostea.

Iubeste clipa, fiindca la tine a venit,
Si eu te voi iubi divina orsicand,
Din noaptea asta, te voi pastra la infinit,
Si-n visul meu vei fi la mine-n gand.

Iubeste marea, cu apa ei in valuri,
Caci linul ei te face sa plutesti,
Si ochii mei te-acopera cu lauri,
Si inima te-nvata sa iubesti.

Iubeste-ma cum te iubesc si eu,
Si nu vei suferi nicicand de dragoste,
Din poarta soarelui iti vei primi mereu,
Iubirea sfanta ca linul de poveste.

Eu te iubesc asa cum m-ai visat,
Nimic in calea noastra nu va sta,
Si voi veni si-n vis te voi fura,
Sa te pastrez, sa fii lumina mea.

Lumanarea din altar.

S-a aprins in fata mea o lumanare,
In altarul sufletului sfant ce il iubesc,
Ea va arde pan-la ultima suflare,

Si privesc spre chipul ei ce il doresc.

Aprind candela sa arda pentru tine,
Ca un semn divin ca te privesc,
Si uleiul sfant din mine vine,
Ca iubirii mele vreau sa te vestesc.

Sa aprins dorinta pentru ochii tai,
Ca sa ii privesc ca-s impodobiti,
Cand iti dau sarutul se aprind vapai,
C-atunci ne unim visul de iubiti.

Arde lumanare in altarul sfant,
Pentru tine astazi chipul meu iubit,
Se aude tainic unicul cuvant,
Care plange-n tine sa fii fericit.

Mi-am plecat genunchii sa imi cer iertare,
Pentru vina mea de-a fi pacatos,
Am aprins in suflet a mea lumanare,
Sa nu las iubirea s-o intorc pe dos.

Azi imi spal pacatul daca am gresit,
Si ma miruiesc cu cuvantul sfant,
Am aprins iubirea si am reusit,
Sa te iau in suflet prin al meu cuvat.

Vorbele iubitei de duh.

Nu lasa iubit-o ca sa treaca noaptea,
Fara ca sa vin la tine, si sa te iubesc,
Sus din cer si stele, curge-n tine soapta,
Care iti vesteste, ca eu te doresc,

Nu lasa sa vina, raul din adanc,
Ca sa fure luna, ce ne lumineaza,
Vreau sa ma hranesc, si vreau sa mananc,
Din iubirea noastra care este treaza.

Nu lasa iubirea, ca sa se raceasca,
Florile din dansa, se vor vesteji,
Tu-mi esti fericirea, cea de sus cereasca,
Ce ma luminezi astazi zi de zi.

Nu lasa gradina, unde ai crescut,
Si-unde te-am iubit chiar in prima zi,
Din iubirea mea, in zori te-am nascut,
Si te-astept iubit-o ca sa mai revii.

Nu lasa sa cada roza dintre stele,
Care nea unit, noaptea in altar,
Ca esti candela ce cobori prin ele,
In iubirea noastra, sfanta de clestar.

Nu vreau ca sa cada, lacrimi din privire,
Unde ochii nostri dragoste au pus,
Calea ce ne leaga-i sfanta fericire,
Unde domnul sfant, ne-a privit de sus.

Cantec de privighetoare.

Canta azi privighetoarea,
Dragostea ce si-o doreste,
De rasuna-n codru zarea,
Pentru mirele ca veste.

Se aduna toti s-o vada,
Cand ecoul ei pluteste,
Printre flori, si prin livada,
Mirele in zbor soseste.

Nu se-ascunde sa-i arate,
Cat de mult el o iubeste,
Ii rosetea vorbe curate,
Ce din suflet izvoraste.

II canta dragostea lui,
In cuvinte de iubire,
Printre floarea codrului,
O iubea in fericire.

Nu vroia ca sa cunoasca,
Alt cant de privighetoare,
Vroia doar sa o iubesca,
Si sa-i puna-n par o floare.

Au zburat din codrul verde,
Sus in stele si in luna,
Unde nimeni nu ii vede,
Cand isi pun pe cap cununa.

Sau iubit cum na mai fost,
Si-au cantat iubirea toata,
Dragostea le-a fost un rost,
Sus in noapte-adevarata.

Te iubesc cu-adevarat,
Niciodata n-am sa uit,
Cantecul ce l-ai cantat,
Pentru mine l-ai stiut.